1 Ouvimos, ó Deus, com os próprios ouvidos;
nossos pais nos têm contado
o que outrora fizeste, em seus dias.
2 Como por tuas próprias mãos desapossaste as nações
e os estabeleceste;
oprimiste os povos
e aos pais deste largueza.
3 Pois não foi por sua espada que possuíram a terra,
nem foi o seu braço que lhes deu vitória,
e sim a tua destra, e o teu braço,
e o fulgor do teu rosto,
porque te agradaste deles.
4 Tu és o meu rei, ó Deus;
ordena a vitória de Jacó.
5 Com o teu auxílio, vencemos os nossos inimigos;
em teu nome, calcamos aos pés os que se levantam contra nós.
6 Não confio no meu arco,
e não é a minha espada que me salva.
7 Pois tu nos salvaste dos nossos inimigos
e cobriste de vergonha os que nos odeiam.
8 Em Deus, nos temos gloriado continuamente
e para sempre louvaremos o teu nome.
9 Agora, porém, tu nos lançaste fora, e nos expuseste à vergonha,
e já não sais com os nossos exércitos.
10 Tu nos fazes bater em retirada à vista dos nossos inimigos,
e os que nos odeiam nos tomam por seu despojo.
11 Entregaste-nos como ovelhas para o corte
e nos espalhaste entre as nações.
12 Vendes por um nada o teu povo
e nada lucras com o seu preço.
13 Tu nos fazes opróbrio dos nossos vizinhos,
escárnio e zombaria aos que nos rodeiam.
14 Pões-nos por ditado entre as nações,
alvo de meneios de cabeça entre os povos.
15 A minha ignomínia está sempre diante de mim;
cobre-se de vergonha o meu rosto,
16 ante os gritos do que afronta e blasfema,
à vista do inimigo e do vingador.
17 Tudo isso nos sobreveio;
entretanto, não nos esquecemos de ti,
nem fomos infiéis à tua aliança.
18 Não tornou atrás o nosso coração,
nem se desviaram os nossos passos dos teus caminhos,
19 para nos esmagares onde vivem os chacais
e nos envolveres com as sombras da morte.
20 Se tivéssemos esquecido o nome do nosso Deus
ou tivéssemos estendido as mãos a deus estranho,
21 porventura, não o teria atinado Deus,
ele, que conhece os segredos dos corações?
22 Mas, por amor de ti, somos entregues à morte continuamente,
somos considerados como ovelhas para o matadouro.
23 Desperta! Por que dormes, Senhor?
Desperta! Não nos rejeites para sempre!
24 Por que escondes a face
e te esqueces da nossa miséria e da nossa opressão?
25 Pois a nossa alma está abatida até ao pó,
e o nosso corpo, como que pegado no chão.
26 Levanta-te para socorrer-nos
e resgata-nos por amor da tua benignidade.
Almeida Revista e Atualizada© Copyright © 1993 Sociedade Bíblica do Brasil. Todos os direitos reservados. Texto bíblico utilizado com autorização. Saiba mais sobre a Sociedade Bíblica do Brasil www.sbb.org.br. A Sociedade Bíblica do Brasil trabalha para que a Bíblia esteja, efetivamente, ao alcance de todos e seja lida por todos. A SBB é uma entidade sem fins lucrativos, dedicada a promover o desenvolvimento integral do ser humano. Você também pode ajudar a Causa da Bíblia!
1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.2 Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.3 Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.4 Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!5 Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.6 Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;7 ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.8 Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;10 ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.11 Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.12 Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.13 Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.14 Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.15 Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,16 la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.17 Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:18 da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,19 ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,21 n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?22 Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.23 Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!24 Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?25 Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.26 Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!