1 Fala o Poderoso, o Senhor Deus,

e chama a terra desde o Levante até ao Poente.

2 Desde Sião, excelência de formosura,

resplandece Deus.

3 Vem o nosso Deus e não guarda silêncio;

perante ele arde um fogo devorador,

ao seu redor esbraveja grande tormenta.

4 Intima os céus lá em cima

e a terra, para julgar o seu povo.

5 Congregai os meus santos,

os que comigo fizeram aliança por meio de sacrifícios.

6 Os céus anunciam a sua justiça,

porque é o próprio Deus que julga.

7 Escuta, povo meu, e eu falarei;

ó Israel, e eu testemunharei contra ti.

Eu sou Deus, o teu Deus.

8 Não te repreendo pelos teus sacrifícios,

nem pelos teus holocaustos continuamente perante mim.

9 De tua casa não aceitarei novilhos,

nem bodes, dos teus apriscos.

10 Pois são meus todos os animais do bosque

e as alimárias aos milhares sobre as montanhas.

11 Conheço todas as aves dos montes,

e são meus todos os animais que pululam no campo.

12 Se eu tivesse fome, não to diria,

pois o mundo é meu e quanto nele se contém.

13 Acaso, como eu carne de touros?

Ou bebo sangue de cabritos?

14 Oferece a Deus sacrifício de ações de graças

e cumpre os teus votos para com o Altíssimo;

15 invoca-me no dia da angústia;

eu te livrarei, e tu me glorificarás.

16 Mas ao ímpio diz Deus:

De que te serve repetires os meus preceitos

e teres nos lábios a minha aliança,

17 uma vez que aborreces a disciplina

e rejeitas as minhas palavras?

18 Se vês um ladrão, tu te comprazes nele

e aos adúlteros te associas.

19 Soltas a boca para o mal,

e a tua língua trama enganos.

20 Sentas-te para falar contra teu irmão

e difamas o filho de tua mãe.

21 Tens feito estas coisas, e eu me calei;

pensavas que eu era teu igual;

mas eu te arguirei e porei tudo à tua vista.

22 Considerai, pois, nisto, vós que vos esqueceis de Deus,

para que não vos despedace, sem haver quem vos livre.

23 O que me oferece sacrifício de ações de graças, esse me glorificará;

e ao que prepara o seu caminho,

dar-lhe-ei que veja a salvação de Deus.

1 (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.2 Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.4 El strigă spre ceruri sus, şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:5 ,,Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!`` -6 Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. -7 Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.8 Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.9 Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.10 Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.11 Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.13 Oare mănînc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sîngele ţapilor?14 Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.15 Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!16 Dumnezeu zice însă celui rău: ,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu,17 cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.19 Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.21 Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!22 Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.23 Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.