1 Ouve, ó Deus, a minha voz nas minhas perplexidades;

preserva-me a vida do terror do inimigo.

2 Esconde-me da conspiração dos malfeitores

e do tumulto dos que praticam a iniquidade,

3 os quais afiam a língua como espada

e apontam, quais flechas, palavras amargas,

4 para, às ocultas, atingirem o íntegro;

contra ele disparam repentinamente e não temem.

5 Teimam no mau propósito;

falam em secretamente armar ciladas;

dizem: Quem nos verá?

6 Projetam iniquidade, inquirem tudo o que se pode excogitar;

é um abismo o pensamento e o coração de cada um deles.

7 Mas Deus desfere contra eles uma seta;

de súbito, se acharão feridos.

8 Dessarte, serão levados a tropeçar;

a própria língua se voltará contra eles;

todos os que os veem meneiam a cabeça.

9 E todos os homens temerão,

e anunciarão as obras de Deus,

e entenderão o que ele faz.

10 O justo se alegra no Senhor e nele confia;

os de reto coração, todos se gloriam.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!2 Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!3 Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.5 Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic: ,,Cine ne va vedea?6 Pun la cale nelegiuiri, şi zic: ,,Iată-ne gata, planul este făcut!`` O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!7 Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată -i loviţi.8 Limba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce -i văd, clatină din cap.9 Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: ,,Iată ce a făcut Dumnezeu,`` şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!10 Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.