1 Em ti, Senhor, me refugio;

não seja eu jamais envergonhado.

2 Livra-me por tua justiça e resgata-me;

inclina-me os ouvidos e salva-me.

3 Sê tu para mim uma rocha habitável em que sempre me acolha;

ordenaste que eu me salve,

pois tu és a minha rocha e a minha fortaleza.

4 Livra-me, Deus meu, das mãos do ímpio,

das garras do homem injusto e cruel.

5 Pois tu és a minha esperança, Senhor Deus,

a minha confiança desde a minha mocidade.

6 Em ti me tenho apoiado desde o meu nascimento;

do ventre materno tu me tiraste,

tu és motivo para os meus louvores constantemente.

7 Para muitos sou como um portento,

mas tu és o meu forte refúgio.

8 Os meus lábios estão cheios do teu louvor

e da tua glória continuamente.

9 Não me rejeites na minha velhice;

quando me faltarem as forças, não me desampares.

10 Pois falam contra mim os meus inimigos;

e os que me espreitam a alma consultam reunidos,

11 dizendo: Deus o desamparou;

persegui-o e prendei-o,

pois não há quem o livre.

12 Não te ausentes de mim, ó Deus;

Deus meu, apressa-te em socorrer-me.

13 Sejam envergonhados e consumidos

os que são adversários de minha alma;

cubram-se de opróbrio e de vexame

os que procuram o mal contra mim.

14 Quanto a mim, esperarei sempre

e te louvarei mais e mais.

15 A minha boca relatará a tua justiça

e de contínuo os feitos da tua salvação,

ainda que eu não saiba o seu número.

16 Sinto-me na força do Senhor Deus;

e rememoro a tua justiça, a tua somente.

17 Tu me tens ensinado, ó Deus, desde a minha mocidade;

e até agora tenho anunciado as tuas maravilhas.

18 Não me desampares, pois, ó Deus,

até à minha velhice e às cãs;

até que eu tenha declarado à presente geração a tua força

e às vindouras o teu poder.

19 Ora, a tua justiça, ó Deus, se eleva até aos céus.

Grandes coisas tens feito, ó Deus;

quem é semelhante a ti?

20 Tu, que me tens feito ver muitas angústias e males,

me restaurarás ainda a vida

e de novo me tirarás dos abismos da terra.

21 Aumenta a minha grandeza,

conforta-me novamente.

22 Eu também te louvo com a lira,

celebro a tua verdade, ó meu Deus;

cantar-te-ei salmos na harpa,

ó Santo de Israel.

23 Os meus lábios exultarão

quando eu te salmodiar;

também exultará a minha alma, que remiste.

24 Igualmente a minha língua celebrará a tua justiça todo o dia;

pois estão envergonhados e confundidos

os que procuram o mal contra mim.

1 În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămîn de ruşine niciodată!2 Scapă-mă, în dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine, şi ajută-mi.3 Fii o stîncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărît să mă scapi, căci Tu eşti stînca şi cetăţuia mea.4 Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mîna celui rău, din mîna omului nelegiuit şi asupritor!5 Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea.6 Pe Tine mă sprijinesc, din pîntecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pîntecele mamei; pe Tine Te laud fără-'ncetare.7 Pentru mulţi am ajuns ca o minune, dar Tu eşti scăparea mea cea tare.8 Să mi se umple gura de laudele Tale, şi'n fiecare zi să Te slăvească!9 Nu mă lepăda la vremea bătrîneţei; cînd mi se duc puterile, nu mă părăsi!10 Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine, şi ceice-mi pîndesc viaţa se sfătuiesc între ei,11 zicînd: ,,L -a părăsit Dumnezeu; urmăriţi -l, puneţi mîna pe el, căci nu -i nimeni care să -l scape!``12 Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Dumnezeule, vino de grab în ajutorul meu!13 Să rămînă de ruşine şi nimiciţi, cei ce vor să-mi ia viaţa! Să fie acoperiţi de ruşine şi de ocară, cei ce-mi caută perzarea!14 Şi eu voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult.15 Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mîntuirea Ta, căci nu -i cunosc marginile.16 Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.17 Dumnezeule, Tu m'ai învăţat din tinereţă, şi pînă acum eu vestesc minunile Tale.18 Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrîneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge pînă la cer; Tu ai săvîrşit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?20 Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri; dar ne vei da iarăş viaţa, ne vei scoate iarăş din adîncurile pămîntului.21 Înalţă-mi mărimea mea, întoarce-Te, şi mîngîie-mă din nou!22 Şi te voi lăuda în sunet de alăută, Îţi voi cînta credincioşia. Dumnezeule, Te voi lăuda cu arfa, Sfîntul lui Israel!23 Cînd Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul, pe care mi l-ai izbăvit;24 şi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta, căci cei ce-mi caută pierzarea sînt ruşinaţi şi roşi de ruşine.