1 Bem-aventurados os irrepreensíveis no seu caminho,

que andam na lei do Senhor.

2 Bem-aventurados os que guardam as suas prescrições

e o buscam de todo o coração;

3 não praticam iniquidade

e andam nos seus caminhos.

4 Tu ordenaste os teus mandamentos,

para que os cumpramos à risca.

5 Tomara sejam firmes os meus passos,

para que eu observe os teus preceitos.

6 Então, não terei de que me envergonhar,

quando considerar em todos os teus mandamentos.

7 Render-te-ei graças com integridade de coração,

quando tiver aprendido os teus retos juízos.

8 Cumprirei os teus decretos;

não me desampares jamais.

9 De que maneira poderá o jovem guardar puro o seu caminho?

Observando-o segundo a tua palavra.

10 De todo o coração te busquei;

não me deixes fugir aos teus mandamentos.

11 Guardo no coração as tuas palavras,

para não pecar contra ti.

12 Bendito és tu, Senhor;

ensina-me os teus preceitos.

13 Com os lábios tenho narrado

todos os juízos da tua boca.

14 Mais me regozijo com o caminho dos teus testemunhos

do que com todas as riquezas.

15 Meditarei nos teus preceitos

e às tuas veredas terei respeito.

16 Terei prazer nos teus decretos;

não me esquecerei da tua palavra.

17 Sê generoso para com o teu servo,

para que eu viva e observe a tua palavra.

18 Desvenda os meus olhos,

para que eu contemple as maravilhas da tua lei.

19 Sou peregrino na terra;

não escondas de mim os teus mandamentos.

20 Consumida está a minha alma

por desejar, incessantemente, os teus juízos.

21 Increpaste os soberbos, os malditos,

que se desviam dos teus mandamentos.

22 Tira de sobre mim o opróbrio e o desprezo,

pois tenho guardado os teus testemunhos.

23 Assentaram-se príncipes e falaram contra mim,

mas o teu servo considerou nos teus decretos.

24 Com efeito, os teus testemunhos são o meu prazer,

são os meus conselheiros.

25 A minha alma está apegada ao pó;

vivifica-me segundo a tua palavra.

26 Eu te expus os meus caminhos, e tu me valeste;

ensina-me os teus decretos.

27 Faze-me atinar com o caminho dos teus preceitos,

e meditarei nas tuas maravilhas.

28 A minha alma, de tristeza, verte lágrimas;

fortalece-me segundo a tua palavra.

29 Afasta de mim o caminho da falsidade

e favorece-me com a tua lei.

30 Escolhi o caminho da fidelidade

e decidi-me pelos teus juízos.

31 Aos teus testemunhos me apego;

não permitas, Senhor, seja eu envergonhado.

32 Percorrerei o caminho dos teus mandamentos,

quando me alegrares o coração.

33 Ensina-me, Senhor, o caminho dos teus decretos,

e os seguirei até ao fim.

34 Dá-me entendimento, e guardarei a tua lei;

de todo o coração a cumprirei.

35 Guia-me pela vereda dos teus mandamentos,

pois nela me comprazo.

36 Inclina-me o coração aos teus testemunhos

e não à cobiça.

37 Desvia os meus olhos, para que não vejam a vaidade,

e vivifica-me no teu caminho.

38 Confirma ao teu servo a tua promessa

feita aos que te temem.

39 Afasta de mim o opróbrio, que temo,

porque os teus juízos são bons.

40 Eis que tenho suspirado pelos teus preceitos;

vivifica-me por tua justiça.

41 Venham também sobre mim as tuas misericórdias, Senhor,

e a tua salvação, segundo a tua promessa.

42 E saberei responder aos que me insultam,

pois confio na tua palavra.

43 Não tires jamais de minha boca a palavra da verdade,

pois tenho esperado nos teus juízos.

44 Assim, observarei de contínuo a tua lei,

para todo o sempre.

45 E andarei com largueza,

pois me empenho pelos teus preceitos.

46 Também falarei dos teus testemunhos na presença dos reis

e não me envergonharei.

47 Terei prazer nos teus mandamentos,

os quais eu amo.

48 Para os teus mandamentos, que amo, levantarei as mãos

e meditarei nos teus decretos.

49 Lembra-te da promessa que fizeste ao teu servo,

na qual me tens feito esperar.

50 O que me consola na minha angústia é isto:

que a tua palavra me vivifica.

51 Os soberbos zombam continuamente de mim;

todavia, não me afasto da tua lei.

52 Lembro-me dos teus juízos de outrora

e me conforto, ó Senhor.

53 De mim se apoderou a indignação,

por causa dos pecadores que abandonaram a tua lei.

54 Os teus decretos são motivo dos meus cânticos,

na casa da minha peregrinação.

55 Lembro-me, Senhor, do teu nome, durante a noite,

e observo a tua lei.

56 Tem-se dado assim comigo,

porque guardo os teus preceitos.

57 O Senhor é a minha porção;

eu disse que guardaria as tuas palavras.

58 Imploro de todo o coração a tua graça;

compadece-te de mim, segundo a tua palavra.

59 Considero os meus caminhos

e volto os meus passos para os teus testemunhos.

60 Apresso-me, não me detenho

em guardar os teus mandamentos.

61 Laços de perversos me enleiam;

contudo, não me esqueço da tua lei.

62 Levanto-me à meia-noite para te dar graças,

por causa dos teus retos juízos.

63 Companheiro sou de todos os que te temem

e dos que guardam os teus preceitos.

64 A terra, Senhor, está cheia da tua bondade;

ensina-me os teus decretos.

65 Tens feito bem ao teu servo,

Senhor, segundo a tua palavra.

66 Ensina-me bom juízo e conhecimento,

pois creio nos teus mandamentos.

67 Antes de ser afligido, andava errado,

mas agora guardo a tua palavra.

68 Tu és bom e fazes o bem;

ensina-me os teus decretos.

69 Os soberbos têm forjado mentiras contra mim;

não obstante, eu guardo de todo o coração os teus preceitos.

70 Tornou-se-lhes o coração insensível, como se fosse de sebo;

mas eu me comprazo na tua lei.

71 Foi-me bom ter eu passado pela aflição,

para que aprendesse os teus decretos.

72 Para mim vale mais a lei que procede de tua boca

do que milhares de ouro ou de prata.

73 As tuas mãos me fizeram e me afeiçoaram;

ensina-me para que aprenda os teus mandamentos.

74 Alegraram-se os que te temem quando me viram,

porque na tua palavra tenho esperado.

75 Bem sei, ó Senhor, que os teus juízos são justos

e que com fidelidade me afligiste.

76 Venha, pois, a tua bondade consolar-me,

segundo a palavra que deste ao teu servo.

77 Baixem sobre mim as tuas misericórdias, para que eu viva;

pois na tua lei está o meu prazer.

78 Envergonhados sejam os soberbos por me haverem oprimido injustamente;

eu, porém, meditarei nos teus preceitos.

79 Voltem-se para mim os que te temem

e os que conhecem os teus testemunhos.

80 Seja o meu coração irrepreensível nos teus decretos,

para que eu não seja envergonhado.

81 Desfalece-me a alma, aguardando a tua salvação;

porém espero na tua palavra.

82 Esmorecem os meus olhos de tanto esperar por tua promessa,

enquanto digo: quando me haverás de consolar?

83 Já me assemelho a um odre na fumaça;

contudo, não me esqueço dos teus decretos.

84 Quantos vêm a ser os dias do teu servo?

Quando me farás justiça contra os que me perseguem?

85 Para mim abriram covas os soberbos,

que não andam consoante a tua lei.

86 São verdadeiros todos os teus mandamentos;

eles me perseguem injustamente; ajuda-me.

87 Quase deram cabo de mim, na terra;

mas eu não deixo os teus preceitos.

88 Vivifica-me, segundo a tua misericórdia,

e guardarei os testemunhos oriundos de tua boca.

89 Para sempre, ó Senhor,

está firmada a tua palavra no céu.

90 A tua fidelidade estende-se de geração em geração;

fundaste a terra, e ela permanece.

91 Conforme os teus juízos, assim tudo se mantém até hoje;

porque ao teu dispor estão todas as coisas.

92 Não fosse a tua lei ter sido o meu prazer,

há muito já teria eu perecido na minha angústia.

93 Nunca me esquecerei dos teus preceitos,

visto que por eles me tens dado vida.

94 Sou teu; salva-me,

pois eu busco os teus preceitos.

95 Os ímpios me espreitam para perder-me;

mas eu atento para os teus testemunhos.

96 Tenho visto que toda perfeição tem seu limite;

mas o teu mandamento é ilimitado.

97 Quanto amo a tua lei!

É a minha meditação, todo o dia!

98 Os teus mandamentos me fazem mais sábio que os meus inimigos;

porque, aqueles, eu os tenho sempre comigo.

99 Compreendo mais do que todos os meus mestres,

porque medito nos teus testemunhos.

100 Sou mais prudente que os idosos, porque guardo os teus preceitos.

101 De todo mau caminho desvio os pés,

para observar a tua palavra.

102 Não me aparto dos teus juízos,

pois tu me ensinas.

103 Quão doces são as tuas palavras ao meu paladar!

Mais que o mel à minha boca.

104 Por meio dos teus preceitos, consigo entendimento;

por isso, detesto todo caminho de falsidade.

105 Lâmpada para os meus pés é a tua palavra

e, luz para os meus caminhos.

106 Jurei e confirmei o juramento

de guardar os teus retos juízos.

107 Estou aflitíssimo;

vivifica-me, Senhor, segundo a tua palavra.

108 Aceita, Senhor, a espontânea oferenda dos meus lábios

e ensina-me os teus juízos.

109 Estou de contínuo em perigo de vida;

todavia, não me esqueço da tua lei.

110 Armam ciladas contra mim os ímpios;

contudo, não me desvio dos teus preceitos.

111 Os teus testemunhos, recebi-os por legado perpétuo,

porque me constituem o prazer do coração.

112 Induzo o coração a guardar os teus decretos,

para sempre, até ao fim.

113 Aborreço a duplicidade,

porém amo a tua lei.

114 Tu és o meu refúgio e o meu escudo;

na tua palavra, eu espero.

115 Apartai-vos de mim, malfeitores;

quero guardar os mandamentos do meu Deus.

116 Ampara-me, segundo a tua promessa, para que eu viva;

não permitas que a minha esperança me envergonhe.

117 Sustenta-me, e serei salvo

e sempre atentarei para os teus decretos.

118 Desprezas os que se desviam dos teus decretos,

porque falsidade é a astúcia deles.

119 Rejeitas, como escória, todos os ímpios da terra;

por isso, amo os teus testemunhos.

120 Arrepia-se-me a carne com temor de ti,

e temo os teus juízos.

121 Tenho praticado juízo e justiça;

não me entregues aos meus opressores.

122 Sê fiador do teu servo para o bem;

não permitas que os soberbos me oprimam.

123 Desfalecem-me os olhos à espera da tua salvação

e da promessa da tua justiça.

124 Trata o teu servo segundo a tua misericórdia

e ensina-me os teus decretos.

125 Sou teu servo; dá-me entendimento,

para que eu conheça os teus testemunhos.

126 Já é tempo, Senhor, para intervires,

pois a tua lei está sendo violada.

127 Amo os teus mandamentos mais do que o ouro,

mais do que o ouro refinado.

128 Por isso, tenho por, em tudo, retos os teus preceitos todos

e aborreço todo caminho de falsidade.

129 Admiráveis são os teus testemunhos;

por isso, a minha alma os observa.

130 A revelação das tuas palavras esclarece

e dá entendimento aos simples.

131 Abro a boca e aspiro,

porque anelo os teus mandamentos.

132 Volta-te para mim e tem piedade de mim,

segundo costumas fazer aos que amam o teu nome.

133 Firma os meus passos na tua palavra,

e não me domine iniquidade alguma.

134 Livra-me da opressão do homem,

e guardarei os teus preceitos.

135 Faze resplandecer o rosto sobre o teu servo

e ensina-me os teus decretos.

136 Torrentes de água nascem dos meus olhos,

porque os homens não guardam a tua lei.

137 Justo és, Senhor,

e retos, os teus juízos.

138 Os teus testemunhos, tu os impuseste com retidão

e com suma fidelidade.

139 O meu zelo me consome,

porque os meus adversários se esquecem da tua palavra.

140 Puríssima é a tua palavra;

por isso, o teu servo a estima.

141 Pequeno sou e desprezado;

contudo, não me esqueço dos teus preceitos.

142 A tua justiça é justiça eterna,

e a tua lei é a própria verdade.

143 Sobre mim vieram tribulação e angústia;

todavia, os teus mandamentos são o meu prazer.

144 Eterna é a justiça dos teus testemunhos;

dá-me a inteligência deles, e viverei.

145 De todo o coração eu te invoco; ouve-me, Senhor;

observo os teus decretos.

146 Clamo a ti; salva-me,

e guardarei os teus testemunhos.

147 Antecipo-me ao alvorecer do dia e clamo;

na tua palavra, espero confiante.

148 Os meus olhos antecipam-se às vigílias noturnas,

para que eu medite nas tuas palavras.

149 Ouve, Senhor, a minha voz, segundo a tua bondade;

vivifica-me, segundo os teus juízos.

150 Aproximam-se de mim os que andam após a maldade;

eles se afastam da tua lei.

151 Tu estás perto, Senhor,

e todos os teus mandamentos são verdade.

152 Quanto às tuas prescrições,

há muito sei que as estabeleceste para sempre.

153 Atenta para a minha aflição e livra-me,

pois não me esqueço da tua lei.

154 Defende a minha causa e liberta-me;

vivifica-me, segundo a tua promessa.

155 A salvação está longe dos ímpios,

pois não procuram os teus decretos.

156 Muitas, Senhor, são as tuas misericórdias;

vivifica-me, segundo os teus juízos.

157 São muitos os meus perseguidores e os meus adversários;

não me desvio, porém, dos teus testemunhos.

158 Vi os infiéis e senti desgosto,

porque não guardam a tua palavra.

159 Considera em como amo os teus preceitos;

vivifica-me, ó Senhor, segundo a tua bondade.

160 As tuas palavras são em tudo verdade desde o princípio,

e cada um dos teus justos juízos dura para sempre.

161 Príncipes me perseguem sem causa,

porém o que o meu coração teme é a tua palavra.

162 Alegro-me nas tuas promessas,

como quem acha grandes despojos.

163 Abomino e detesto a mentira;

porém amo a tua lei.

164 Sete vezes no dia, eu te louvo

pela justiça dos teus juízos.

165 Grande paz têm os que amam a tua lei;

para eles não há tropeço.

166 Espero, Senhor, na tua salvação

e cumpro os teus mandamentos.

167 A minha alma tem observado os teus testemunhos;

eu os amo ardentemente.

168 Tenho observado os teus preceitos e os teus testemunhos,

pois na tua presença estão todos os meus caminhos.

169 Chegue a ti, Senhor, a minha súplica;

dá-me entendimento, segundo a tua palavra.

170 Chegue a minha petição à tua presença;

livra-me segundo a tua palavra.

171 Profiram louvor os meus lábios,

pois me ensinas os teus decretos.

172 A minha língua celebre a tua lei,

pois todos os teus mandamentos são justiça.

173 Venha a tua mão socorrer-me,

pois escolhi os teus preceitos.

174 Suspiro, Senhor, por tua salvação;

a tua lei é todo o meu prazer.

175 Viva a minha alma para louvar-te;

ajudem-me os teus juízos.

176 Ando errante como ovelha desgarrada;

procura o teu servo,

pois não me esqueço dos teus mandamentos.

1 Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului!2 Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor,3 cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!4 Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.5 O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale!6 Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale!7 Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.8 Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot!9 Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.10 Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.11 Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!12 Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale!13 Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale.14 Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile.15 Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi.16 Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.17 Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău!18 Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!19 Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale!20 Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale.21 Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale.22 Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.23 Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale.24 Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.25 Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!26 Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale!27 Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.28 Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău!29 Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!30 Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei.31 Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!32 Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.33 Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit!34 Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea!35 Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.36 Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig!37 Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!38 Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!39 Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.40 Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!41 Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta!42 Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău.43 Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.44 Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.45 Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.46 Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul.47 Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.48 Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.49 Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea!50 Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă.51 Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta.52 Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.53 M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta.54 Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele.55 Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.56 Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.57 Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.58 Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!59 Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.60 Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.61 Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.62 Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.63 Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.64 Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale!65 Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.66 Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.67 Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău.68 Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale!69 Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta.71 Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale.72 Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint.73 Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!74 Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.75 Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit.76 Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău!77 Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.78 Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale.79 Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!80 Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!81 Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.82 Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: ,,Cînd mă vei mîngîia?``83 Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale.84 Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?85 Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta.86 Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!87 Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.88 Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!89 Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.90 Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare.91 După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.92 Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.93 Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.94 Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.95 Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.96 Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini.97 Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea.98 Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.99 Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale.100 Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale.101 Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău.102 Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.103 Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!104 Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii.105 Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.106 Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte.107 Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău!108 Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale!109 Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta.110 Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale.111 Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele.112 Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit.113 Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta.114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.115 Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!116 Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!117 Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale!118 Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică.119 Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.120 Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale.121 Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!122 Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi!123 Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.124 Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale!125 Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.126 Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.127 De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat:128 De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii.129 Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.130 Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.131 Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale.132 Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău!133 Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine!134 Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!135 Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale!136 Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită.137 Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană.138 Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie.139 Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale.140 Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.141 Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale.142 Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul.143 Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea.144 Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!145 Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale.146 Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!147 O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.148 O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!150 Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta.151 Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul.152 De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna.153 Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.154 Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta.155 Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale.156 Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale!157 Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.158 Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău.159 Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!160 Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.161 Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale.162 Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă.163 Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.164 De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.165 Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire.166 Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.167 Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!168 Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta.169 Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.170 Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!171 Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale!172 Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte!173 Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale.174 Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.175 Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească!176 Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.