1 Eu te amo, ó Senhor, força minha.

2 O Senhor é a minha rocha, a minha cidadela, o meu libertador;

o meu Deus, o meu rochedo em que me refugio;

o meu escudo, a força da minha salvação, o meu baluarte.

3 Invoco o Senhor, digno de ser louvado,

e serei salvo dos meus inimigos.

4 Laços de morte me cercaram,

torrentes de impiedade me impuseram terror.

5 Cadeias infernais me cingiram,

e tramas de morte me surpreenderam.

6 Na minha angústia, invoquei o Senhor,

gritei por socorro ao meu Deus.

Ele do seu templo ouviu a minha voz,

e o meu clamor lhe penetrou os ouvidos.

7 Então, a terra se abalou e tremeu,

vacilaram também os fundamentos dos montes

e se estremeceram, porque ele se indignou.

8 Das suas narinas subiu fumaça,

e fogo devorador, da sua boca;

dele saíram brasas ardentes.

9 Baixou ele os céus, e desceu,

e teve sob os pés densa escuridão.

10 Cavalgava um querubim e voou;

sim, levado velozmente nas asas do vento.

11 Das trevas fez um manto em que se ocultou;

escuridade de águas e espessas nuvens dos céus eram o seu pavilhão.

12 Do resplendor que diante dele havia,

as densas nuvens se desfizeram

em granizo e brasas chamejantes.

13 Trovejou, então, o Senhor, nos céus;

o Altíssimo levantou a voz,

e houve granizo e brasas de fogo.

14 Despediu as suas setas e espalhou os meus inimigos,

multiplicou os seus raios e os desbaratou.

15 Então, se viu o leito das águas,

e se descobriram os fundamentos do mundo,

pela tua repreensão, Senhor,

pelo iroso resfolgar das tuas narinas.

16 Do alto me estendeu ele a mão e me tomou;

tirou-me das muitas águas.

17 Livrou-me de forte inimigo

e dos que me aborreciam,

pois eram mais poderosos do que eu.

18 Assaltaram-me no dia da minha calamidade,

mas o Senhor me serviu de amparo.

19 Trouxe-me para um lugar espaçoso;

livrou-me, porque ele se agradou de mim.

20 Retribuiu-me o Senhor, segundo a minha justiça,

recompensou-me conforme a pureza das minhas mãos.

21 Pois tenho guardado os caminhos do Senhor

e não me apartei perversamente do meu Deus.

22 Porque todos os seus juízos me estão presentes,

e não afastei de mim os seus preceitos.

23 Também fui íntegro para com ele

e me guardei da iniquidade.

24 Daí retribuir-me o Senhor, segundo a minha justiça,

conforme a pureza das minhas mãos, na sua presença.

25 Para com o benigno, benigno te mostras;

com o íntegro, também íntegro.

26 Com o puro, puro te mostras;

com o perverso, inflexível.

27 Porque tu salvas o povo humilde,

mas os olhos altivos, tu os abates.

28 Porque fazes resplandecer a minha lâmpada;

o Senhor, meu Deus, derrama luz nas minhas trevas.

29 Pois contigo desbarato exércitos,

com o meu Deus salto muralhas.

30 O caminho de Deus é perfeito;

a palavra do Senhor é provada;

ele é escudo para todos os que nele se refugiam.

31 Pois quem é Deus, senão o Senhor?

E quem é rochedo, senão o nosso Deus?

32 O Deus que me revestiu de força

e aperfeiçoou o meu caminho,

33 ele deu a meus pés a ligeireza das corças

e me firmou nas minhas alturas.

34 Ele adestrou as minhas mãos para o combate,

de sorte que os meus braços vergaram um arco de bronze.

35 Também me deste o escudo da tua salvação,

a tua direita me susteve,

e a tua clemência me engrandeceu.

36 Alargaste sob meus passos o caminho,

e os meus pés não vacilaram.

37 Persegui os meus inimigos, e os alcancei,

e só voltei depois de haver dado cabo deles.

38 Esmaguei-os a tal ponto, que não puderam levantar-se;

caíram sob meus pés.

39 Pois de força me cingiste para o combate

e me submeteste os que se levantaram contra mim.

40 Também puseste em fuga os meus inimigos,

e os que me odiaram, eu os exterminei.

41 Gritaram por socorro, mas ninguém lhes acudiu;

clamaram ao Senhor, mas ele não respondeu.

42 Então, os reduzi a pó ao léu do vento,

lancei-os fora como a lama das ruas.

43 Das contendas do povo me livraste

e me fizeste cabeça das nações;

povo que não conheci me serviu.

44 Bastou-lhe ouvir-me a voz, logo me obedeceu;

os estrangeiros se me mostram submissos.

45 Sumiram-se os estrangeiros

e das suas fortificações saíram, espavoridos.

46 Vive o Senhor, e bendita seja a minha rocha!

Exaltado seja o Deus da minha salvação,

47 o Deus que por mim tomou vingança

e me submeteu povos;

48 o Deus que me livrou dos meus inimigos;

sim, tu que me exaltaste acima dos meus adversários

e me livraste do homem violento.

49 Glorificar-te-ei, pois, entre os gentios, ó Senhor,

e cantarei louvores ao teu nome.

50 É ele quem dá grandes vitórias ao seu rei

e usa de benignidade para com o seu ungido,

com Davi e sua posteridade, para sempre.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!2 Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!3 Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.4 Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;5 mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.6 Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.7 Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.8 Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.9 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.10 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.11 Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.12 Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.13 Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.14 A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.15 Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.16 El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.17 m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.19 El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.20 Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:21 căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.23 Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.24 Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.25 Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;26 cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.27 Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.28 Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.30 Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.31 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?32 Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele34 El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.35 Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.36 Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.37 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.38 Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.40 Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.41 Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!42 Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.43 Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.44 El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.45 Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.46 Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,47 Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,48 şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.49 Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.50 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.