1 Louvar-te-ei, Senhor, de todo o meu coração;

contarei todas as tuas maravilhas.

2 Alegrar-me-ei e exultarei em ti;

ao teu nome, ó Altíssimo, eu cantarei louvores.

3 Pois, ao retrocederem os meus inimigos,

tropeçam e somem-se da tua presença;

4 porque sustentas o meu direito e a minha causa;

no trono te assentas e julgas retamente.

5 Repreendes as nações, destróis o ímpio

e para todo o sempre lhes apagas o nome.

6 Quanto aos inimigos, estão consumados,

suas ruínas são perpétuas,

arrasaste as suas cidades;

até a sua memória pereceu.

7 Mas o Senhor permanece no seu trono eternamente,

trono que erigiu para julgar.

8 Ele mesmo julga o mundo com justiça;

administra os povos com retidão.

9 O Senhor é também alto refúgio para o oprimido,

refúgio nas horas de tribulação.

10 Em ti, pois, confiam os que conhecem o teu nome,

porque tu, Senhor, não desamparas os que te buscam.

11 Cantai louvores ao Senhor, que habita em Sião;

proclamai entre os povos os seus feitos.

12 Pois aquele que requer o sangue lembra-se deles

e não se esquece do clamor dos aflitos.

13 Compadece-te de mim, Senhor;

vê a que sofrimentos me reduziram os que me odeiam,

tu que me levantas das portas da morte;

14 para que, às portas da filha de Sião,

eu proclame todos os teus louvores

e me regozije da tua salvação.

15 Afundam-se as nações na cova que fizeram,

no laço que esconderam, prendeu-se-lhes o pé.

16 Faz-se conhecido o Senhor, pelo juízo que executa;

enlaçado está o ímpio nas obras de suas próprias mãos.

17 Os perversos serão lançados no inferno,

e todas as nações que se esquecem de Deus.

18 Pois o necessitado não será para sempre esquecido,

e a esperança dos aflitos não se há de frustrar perpetuamente.

19 Levanta-te, Senhor; não prevaleça o mortal.

Sejam as nações julgadas na tua presença.

20 Infunde-lhes, Senhor, o medo;

saibam as nações que não passam de mortais.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Mori pentru fiul``. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.2 Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,3 pentrucă vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.4 căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.5 Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.6 S'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s'a şters pomenirea!7 Ei s'au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi -a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.8 El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.9 Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.10 Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!11 Cîntaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!12 Căci El răzbună sîngele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.13 Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,14 ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mîntuirea Ta.15 Neamurile cad în groapa pe care au făcut -o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.16 Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)17 Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.18 Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.19 Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!20 Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sînt decît oameni! (Oprire.)