1 Ó Deus do meu louvor, não te cales!

2 Pois contra mim se desataram lábios maldosos e fraudulentos;

com mentirosa língua falam contra mim.

3 Cercam-me com palavras odiosas

e sem causa me fazem guerra.

4 Em paga do meu amor, me hostilizam;

eu, porém, oro.

5 Pagaram-me o bem com o mal;

o amor, com ódio.

6 Suscita contra ele um ímpio,

e à sua direita esteja um acusador.

7 Quando o julgarem, seja condenado;

e, tida como pecado, a sua oração.

8 Os seus dias sejam poucos,

e tome outro o seu encargo.

9 Fiquem órfãos os seus filhos,

e viúva, a sua esposa.

10 Andem errantes os seus filhos e mendiguem;

e sejam expulsos das ruínas de suas casas.

11 De tudo o que tem, lance mão o usurário;

do fruto do seu trabalho, esbulhem-no os estranhos.

12 Ninguém tenha misericórdia dele,

nem haja quem se compadeça dos seus órfãos.

13 Desapareça a sua posteridade,

e na seguinte geração se extinga o seu nome.

14 Na lembrança do Senhor, viva a iniquidade de seus pais,

e não se apague o pecado de sua mãe.

15 Permaneçam ante os olhos do Senhor,

para que faça desaparecer da terra a memória deles.

16 Porquanto não se lembrou de usar de misericórdia,

mas perseguiu o aflito e o necessitado,

como também o quebrantado de coração,

para os entregar à morte.

17 Amou a maldição; ela o apanhe;

não quis a bênção; aparte-se dele.

18 Vestiu-se de maldição como de uma túnica:

penetre, como água, no seu interior

e nos seus ossos, como azeite.

19 Seja-lhe como a roupa que o cobre

e como o cinto com que sempre se cinge.

20 Tal seja, da parte do Senhor, o galardão dos meus contrários

e dos que falam mal contra a minha alma.

21 Mas tu, Senhor Deus, age por mim, por amor do teu nome;

livra-me, porque é grande a tua misericórdia.

22 Porque estou aflito e necessitado

e, dentro de mim, sinto ferido o coração.

23 Vou passando, como a sombra que declina;

sou atirado para longe, como um gafanhoto.

24 De tanto jejuar, os joelhos me vacilam,

e de magreza vai mirrando a minha carne.

25 Tornei-me para eles objeto de opróbrio;

quando me veem, meneiam a cabeça.

26 Socorre, Senhor, Deus meu!

Salva-me segundo a tua misericórdia.

27 Para que saibam vir isso das tuas mãos;

que tu, Senhor, o fizeste.

28 Amaldiçoem eles, mas tu, abençoa;

sejam confundidos os que contra mim se levantam;

alegre-se, porém, o teu servo.

29 Cubram-se de ignomínia os meus adversários,

e a sua própria confusão os envolva como uma túnica.

30 Muitas graças darei ao Senhor com os meus lábios;

louvá-lo-ei no meio da multidão;

31 porque ele se põe à direita do pobre,

para o livrar dos que lhe julgam a alma.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!2 Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,3 mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.4 Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.5 Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.6 Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!7 Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!8 Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!9 Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!10 Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!11 Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!12 Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!13 Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!14 Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!15 Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,16 pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!19 Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!22 Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.23 Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.24 Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.25 Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.26 Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!27 Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!28 Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.29 Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;31 căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.