1 A ti clamo, ó Senhor;
rocha minha, não sejas surdo para comigo;
para que não suceda, se te calares acerca de mim,
seja eu semelhante aos que descem à cova.
2 Ouve-me as vozes súplices,
quando a ti clamar por socorro,
quando erguer as mãos para o teu santuário.
3 Não me arrastes com os ímpios,
com os que praticam a iniquidade;
os quais falam de paz ao seu próximo,
porém no coração têm perversidade.
4 Paga-lhes segundo as suas obras,
segundo a malícia dos seus atos;
dá-lhes conforme a obra de suas mãos,
retribui-lhes o que merecem.
5 E, visto que não atentam para os feitos do Senhor,
nem para o que as suas mãos fazem,
ele os derribará e não os reedificará.
6 Bendito seja o Senhor,
porque me ouviu as vozes súplices!
7 O Senhor é a minha força e o meu escudo;
nele o meu coração confia,
nele fui socorrido; por isso, o meu coração exulta,
e com o meu cântico o louvarei.
8 O Senhor é a força do seu povo,
o refúgio salvador do seu ungido.
9 Salva o teu povo e abençoa a tua herança;
apascenta-o e exalta-o para sempre.
Almeida Revista e Atualizada© Copyright © 1993 Sociedade Bíblica do Brasil. Todos os direitos reservados. Texto bíblico utilizado com autorização. Saiba mais sobre a Sociedade Bíblica do Brasil www.sbb.org.br. A Sociedade Bíblica do Brasil trabalha para que a Bíblia esteja, efetivamente, ao alcance de todos e seja lida por todos. A SBB é uma entidade sem fins lucrativos, dedicada a promover o desenvolvimento integral do ser humano. Você também pode ajudar a Causa da Bíblia!
1 (Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig. Stînca mea! Nu rămînea surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.2 Ascultă glasul rugăciunilor mele, cînd strig către Tine, şi cînd îmi ridic mînile spre locaşul Tău cel Sfînt.3 Nu mă lua de pe pămînt împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, cari vorbesc de pace aproapelui lor şi, cînd colo, au răutate în inimă.4 Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mînilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!5 Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mînilor Lui. Să -i doboare şi să nu -i mai scoale!6 Binecuvîntat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.7 Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sînt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi -L laud prin cîntările mele.8 Domnul este tăria poporului Său, El este Stînca izbăvitoare a unsului Său.9 Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvîntează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.