1 Then sang Moses and the children of Israel this song unto Jehovah, and spake, saying,
I will sing unto Jehovah, for he hath triumphed gloriously:
The horse and his rider hath he thrown into the sea.
2 Jehovah is my strength and song,
And he is become my salvation:
This is my God, and I will praise him;
My father’s God, and I will exalt him.
3 Jehovah is a man of war:
Jehovah is his name.
4 Pharaoh’s chariots and his host hath he cast into the sea;
And his chosen captains are sunk in the Red Sea.
5 The deeps cover them:
They went down into the depths like a stone.
6 Thy right hand, O Jehovah, is glorious in power,
Thy right hand, O Jehovah, dasheth in pieces the enemy.
7 And in the greatness of thine excellency thou overthrowest them that rise up against thee: Thou sendest forth thy wrath, it consumeth them as stubble.
8 And with the blast of thy nostrils the waters were piled up,
The floods stood upright as a heap;
The deeps were congealed in the heart of the sea.
9 The enemy said, I will pursue, I will overtake, I will divide the spoil;
My desire shall be satisfied upon them;
I will draw my sword, my hand shall destroy them.
10 Thou didst blow with thy wind, the sea covered them:
They sank as lead in the mighty waters.
11 Who is like unto thee, O Jehovah, among the gods?
Who is like thee, glorious in holiness,
Fearful in praises, doing wonders?
12 Thou stretchedst out thy right hand,
The earth swallowed them.
13 Thou in thy lovingkindness hast led the people that thou hast redeemed:
Thou hast guided them in thy strength to thy holy habitation.
14 The peoples have heard, they tremble:
Pangs have taken hold on the inhabitants of Philistia.
15 Then were the chiefs of Edom dismayed;
The mighty men of Moab, trembling taketh hold upon them:
All the inhabitants of Canaan are melted away.
16 Terror and dread falleth upon them;
By the greatness of thine arm they are as still as a stone;
Till thy people pass over, O Jehovah,
Till the people pass over that thou hast purchased.
17 Thou wilt bring them in, and plant them in the mountain of thine inheritance,
The place, O Jehovah, which thou hast made for thee to dwell in,
The sanctuary, O Lord, which thy hands have established.
18 Jehovah shall reign for ever and ever.
19 For the horses of Pharaoh went in with his chariots and with his horsemen into the sea, and Jehovah brought back the waters of the sea upon them; but the children of Israel walked on dry land in the midst of the sea. 20 And Miriam the prophetess, the sister of Aaron, took a timbrel in her hand; and all the women went out after her with timbrels and with dances. 21 And Miriam answered them,
Sing ye to Jehovah, for he hath triumphed gloriously;
The horse and his rider hath he thrown into the sea.
22 And Moses led Israel onward from the Red Sea, and they went out into the wilderness of Shur; and they went three days in the wilderness, and found no water. 23 And when they came to Marah, they could not drink of the waters of Marah, for they were bitter: therefore the name of it was called Marah. 24 And the people murmured against Moses, saying, What shall we drink? 25 And he cried unto Jehovah; And Jehovah showed him a tree, and he cast it into the waters, and the waters were made sweet. There he made for them a statute and an ordinance, and there he proved them; 26 and he said, If thou wilt diligently hearken to the voice of Jehovah thy God, and wilt do that which is right in his eyes, and wilt give ear to his commandments, and keep all his statutes, I will put none of the diseases upon thee, which I have put upon the Egyptians: for I am Jehovah that healeth thee. 27 And they came to Elim, where were twelve springs of water, and threescore and ten palm-trees: and they encamped there by the waters.
1 Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis: ,,Voi cînta Domnului, căci Şi -a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
2 Domnul este tăria mea şi temeiul cîntărilor mele de laudă: El m'a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
3 Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.
4 El a aruncat în mare carăle lui Faraon şi oastea lui; Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în marea Roşie.
5 I-au acoperit valurile, Şi s'au pogorît în fundul apelor, ca o piatră.
6 Dreapta Ta, Doamne, şi -a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.
7 Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trînteşti la pămînt pe vrăjmaşii Tăi; Îţi deslănţuieşti mînia, Şi ea -i mistuie ca pe o trestie.
8 La suflarea nărilor Tale, s'au îngrămădit apele, S'au ridicat talazurile ca un zid, Şi s'au închegat valurile în mijlocul mării.
9 Vrăjmaşul zicea: ,,Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război; Îmi voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia, şi -i voi nimici cu mîna mea!``
10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Şi marea i -a acoperit; Ca plumbul s'au afundat În adîncimea apelor.
11 Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă, Şi făcător de minuni?
12 Tu Ţi-ai întins mîna dreaptă: Şi i -a înghiţit pămîntul.
13 Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit, Şi ai izbăvit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta îl îndrepţi Spre locaşul sfinţeniei Tale.
14 Popoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura: Apucă groaza pe Filisteni,
15 Se înspăimîntă căpeteniile Edomului, Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab; Toţi locuitorii Canaanului leşină dela inimă.
16 Îi va apuca teama şi spaima; Iar văzînd măreţia braţului Tău, Vor sta muţi ca o piatră, Pînă va trece poporul Tău, Doamne! Pînă va trece Poporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.
17 Tu îi vei aduce şi -i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, În locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, La Templul, pe care mînile Tale l-au întemeiat, Doamne!
18 Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.
19 Căci caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat în mare, Şi Domnul a adus peste ei apele mării; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.``
20 Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat în mînă o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucînd.
21 Maria răspundea copiilor lui Israel:
22 Moise a pornit pe Israel dela marea Roşie. Au apucat înspre pustia Şur; şi, după trei zile de mers în pustie, n'au găsit apă.
23 Au ajuns la Mara; dar n'au putut să bea apă din Mara, pentrucă era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).
24 Poporul a cîrtit împotriva lui Moise, zicînd: ,,Ce avem să bem?``
25 Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i -a arătat un lemn, pe care l -a aruncat în apă. Şi apa s'a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l -a pus la încercare.
26 El a zis: ,,Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sînt Domnul, care te vindecă.``
27 Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărît acolo, lîngă apă.