1 Now Moses was keeping the flock of Jethro his father-in-law, the priest of Midian: and he led the flock to the back of the wilderness, and came to the mountain of God, unto Horeb. 2 And the angel of Jehovah appeared unto him in a flame of fire out of the midst of a bush: and he looked, and, behold, the bush burned with fire, and the bush was not consumed. 3 And Moses said, I will turn aside now, and see this great sight, why the bush is not burnt. 4 And when Jehovah saw that he turned aside to see, God called unto him out of the midst of the bush, and said, Moses, Moses. And he said, Here am I. 5 And he said, Draw not nigh hither: put off thy shoes from off thy feet, for the place whereon thou standest is holy ground. 6 Moreover he said, I am the God of thy father, the God of Abraham, the God of Isaac, and the God of Jacob. And Moses hid his face; for he was afraid to look upon God. 7 And Jehovah said, I have surely seen the affliction of my people that are in Egypt, and have heard their cry by reason of their taskmasters; for I know their sorrows; 8 and I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanite, and the Hittite, and the Amorite, and the Perizzite, and the Hivite, and the Jebusite. 9 And now, behold, the cry of the children of Israel is come unto me: moreover I have seen the oppression wherewith the Egyptians oppress them. 10 Come now therefore, and I will send thee unto Pharaoh, that thou mayest bring forth my people the children of Israel out of Egypt. 11 And Moses said unto God, Who am I, that I should go unto Pharaoh, and that I should bring forth the children of Israel out of Egypt? 12 And he said, Certainly I will be with thee; and this shall be the token unto thee, that I have sent thee: when thou hast brought forth the people out of Egypt, ye shall serve God upon this mountain.

13 And Moses said unto God, Behold, when I come unto the children of Israel, and shall say unto them, The God of your fathers hath sent me unto you; and they shall say to me, What is his name? What shall I say unto them? 14 And God said unto Moses, I AM THAT I AM: and he said, Thus shalt thou say unto the children of Israel, I AM hath sent me unto you. 15 And God said moreover unto Moses, Thus shalt thou say unto the children of Israel, Jehovah, the God of your fathers, the God of Abraham, the God of Isaac, and the God of Jacob, hath sent me unto you: this is my name for ever, and this is my memorial unto all generations. 16 Go, and gather the elders of Israel together, and say unto them, Jehovah, the God of your fathers, the God of Abraham, of Isaac, and of Jacob, hath appeared unto me, saying, I have surely visited you, and seen that which is done to you in Egypt: 17 and I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanite, and the Hittite, and the Amorite, and the Perizzite, and the Hivite, and the Jebusite, unto a land flowing with milk and honey. 18 And they shall hearken to thy voice: and thou shalt come, thou and the elders of Israel, unto the king of Egypt, and ye shall say unto him, Jehovah, the God of the Hebrews, hath met with us: and now let us go, we pray thee, three days’ journey into the wilderness, that we may sacrifice to Jehovah our God. 19 And I know that the king of Egypt will not give you leave to go, no, not by a mighty hand. 20 And I will put forth my hand, and smite Egypt with all my wonders which I will do in the midst thereof: and after that he will let you go. 21 And I will give this people favor in the sight of the Egyptians: and it shall come to pass, that, when ye go, ye shall not go empty. 22 But every woman shall ask of her neighbor, and of her that sojourneth in her house, jewels of silver, and jewels of gold, and raiment: and ye shall put them upon your sons, and upon your daughters; and ye shall despoil the Egyptians.

1 Moise păștea turma socrului său, Ietro, preotul*Cap. 2:16. Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie și a ajuns la muntele*Cap. 18:5.1 Împ. 19:8. lui Dumnezeu, la Horeb. 2 Îngerul*Deut. 33:16.Is. 63:9.Fapte 7:30. Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat și iată că rugul era tot un foc și rugul nu se mistuia deloc. 3 Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie*Ps. 111:2.Fapte 7:31. minunată și pentru ce nu se mistuie rugul." 4 Domnul a văzut că el se întoarce să vadă și Dumnezeu l-a chemat*Deut. 33:16. din mijlocul rugului și a zis: „Moise! Moise!" El a răspuns: „Iată-mă!" 5 Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ți*Cap. 19:12.Ios. 5:15.Fapte 7:33. încălțămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt." 6 Și a adăugat: „Eu sunt*Gen. 28:13. Vers. 15. Cap. 4:5.Mat. 22:32.Marcu 12:26.Luca 20:37.Fapte 7:32. Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov." Moise și-a ascuns fața, căci se temea*1 Împ. 19:13.Is. 6:1,5. să-L privească pe Dumnezeu. 7 Domnul a zis: „Am*Cap. 2:23-25.Neem. 9:9.Ps. 106:44.Fapte 7:34. văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, și am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor*Cap. 1:11. lui, căci îi*Gen. 18:21. Cap. 2:25. cunosc durerile. 8 M-am coborât*Gen. 11:5,7;18:21;50:24. ca să-l izbăvesc*Cap. 6:6,8;12:51. din mâna egiptenilor și să-l scot din țara aceasta și să-l duc într-o țară*Deut. 1:25;8:7-9. bună și întinsă, într-o țară unde curge*Vers. 17. Cap. 13:5;33:3.Num. 13:27.Deut. 26:9,15.Ier. 11:5;32:22.Ezec. 20:6. lapte și miere, și anume în locurile pe care le locuiesc canaaniții*Gen. 15:18., hetiții, amoriții, fereziții, heviții și iebusiții. 9 Iată*Cap. 2:23. că strigătele israeliților au ajuns până la Mine și am văzut chinul cu care îi chinuiesc*Cap. 1:11,13,14,22. egiptenii. 10 Acum*Ps. 105:26.Mica 6:4., vino, Eu te voi trimite la Faraon și vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel."

11 Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine*Cap. 6:12.1 Sam. 18:18.Is. 6:5,8.Ier. 1:6. sunt eu, ca să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?" 12 Dumnezeu a zis: „Eu voi*Gen. 31:3.Deut. 31:23.Ios. 1:5.Rom. 8:31. fi negreșit cu tine, și iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta." 13 Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel și le voi spune: ‘Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi’ și mă vor întreba: ‘Care este Numele Lui?’, ce le voi răspunde?" 14 Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt." Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce Se numește «Eu*Cap. 6:3.Ioan 8:58.2 Cor. 1:20.Evr. 13:8.Apoc. 1:4. sunt» m-a trimis la voi.’" 15 Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele*Ps. 135:13.Osea 12:5. Meu pentru veșnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.’ 16 Du-te, strânge*Cap. 4:29. pe bătrânii lui Israel și spune-le: ‘Mi s-a arătat Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. El a zis*Gen. 50:24. Cap. 2:25; 4:31.Luca 1:68.: «V-am văzut și am văzut ce vi se face în Egipt 17 și am zis: Vă*Gen. 15:14,16. Vers. 8. voi scoate din suferința Egiptului și vă voi duce în țara canaaniților, hetiților, amoriților, fereziților, heviților și iebusiților, într-o țară unde curge lapte și miere.»’ 18 Ei vor asculta*Cap. 4:31. de glasul tău și te vei duce, tu și bătrânii lui Israel, la împăratul Egiptului și îi veți spune: ‘Domnul Dumnezeul evreilor S-a întâlnit*Cap. 5:1,3. cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului nostru.’ 19 Știu că împăratul Egiptului n-are*Num. 23:3,4,15,16. să vă lase să plecați decât silit de o mână puternică. 20 Eu Îmi voi întinde*Cap. 5:2;6:6;7:4,5;9:15. mâna și voi lovi Egiptul cu tot*Cap. 7—13;7:3;11:9.Deut. 6:22.Neem. 9:10.Ps. 105:27;135:9.Ier. 32:20.Fapte 7:36. felul de minuni, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecați. 21 Voi face*Cap. 12:31. chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea egiptenilor, și, când veți pleca, nu veți pleca cu mâinile goale. 22 Fiecare femeie*Cap. 11:3;12:36.Ps. 106:46.Prov. 16:7. va cere de la vecina ei și de la cea care locuiește în casa ei vase de argint, vase de aur și haine pe care le veți pune pe fiii și fiicele voastre. Și veți jefui*Gen. 15:14. Cap. 11:2; 12:35,36.Iov 27:17.Prov. 13:22.Ezec. 39:10. astfel pe egipteni."