1 And Jehovah said unto Moses, See, I have made thee as God to Pharaoh; and Aaron thy brother shall be thy prophet. 2 Thou shalt speak all that I command thee; and Aaron thy brother shall speak unto Pharaoh, that he let the children of Israel go out of his land. 3 And I will harden Pharaoh’s heart, and multiply my signs and my wonders in the land of Egypt. 4 But Pharaoh will not hearken unto you, and I will lay my hand upon Egypt, and bring forth my hosts, my people the children of Israel, out of the land of Egypt by great judgments. 5 And the Egyptians shall know that I am Jehovah, when I stretch forth my hand upon Egypt, and bring out the children of Israel from among them. 6 And Moses and Aaron did so; as Jehovah commanded them, so did they. 7 And Moses was fourscore years old, and Aaron fourscore and three years old, when they spake unto Pharaoh.

8 And Jehovah spake unto Moses and unto Aaron, saying, 9 When Pharaoh shall speak unto you, saying, Show a wonder for you; then thou shalt say unto Aaron, Take thy rod, and cast it down before Pharaoh, that it become a serpent. 10 And Moses and Aaron went in unto Pharaoh, and they did so, as Jehovah had commanded: and Aaron cast down his rod before Pharaoh and before his servants, and it became a serpent. 11 Then Pharaoh also called for the wise men and the sorcerers: and they also, the magicians of Egypt, did in like manner with their enchantments. 12 For they cast down every man his rod, and they became serpents: but Aaron’s rod swallowed up their rods. 13 And Pharaoh’s heart was hardened, and he hearkened not unto them; as Jehovah had spoken.

14 And Jehovah said unto Moses, Pharaoh’s heart is stubborn, he refuseth to let the people go. 15 Get thee unto Pharaoh in the morning; lo, he goeth out unto the water; and thou shalt stand by the river’s brink to meet him; and the rod which was turned to a serpent shalt thou take in thy hand. 16 And thou shalt say unto him, Jehovah, the God of the Hebrews, hath sent me unto thee, saying, Let my people go, that they may serve me in the wilderness: and, behold, hitherto thou hast not hearkened. 17 Thus saith Jehovah, In this thou shalt know that I am Jehovah: behold, I will smite with the rod that is in my hand upon the waters which are in the river, and they shall be turned to blood. 18 And the fish that are in the river shall die, and the river shall become foul; and the Egyptians shall loathe to drink water from the river. 19 And Jehovah said unto Moses, Say unto Aaron, Take thy rod, and stretch out thy hand over the waters of Egypt, over their rivers, over their streams, and over their pools, and over all their ponds of water, that they may become blood; and there shall be blood throughout all the land of Egypt, both in vessels of wood and in vessels of stone.

20 And Moses and Aaron did so, as Jehovah commanded; and he lifted up the rod, and smote the waters that were in the river, in the sight of Pharaoh, and in the sight of his servants; and all the waters that were in the river were turned to blood. 21 And the fish that were in the river died; and the river became foul, and the Egyptians could not drink water from the river; and the blood was throughout all the land of Egypt. 22 And the magicians of Egypt did in like manner with their enchantments: and Pharaoh’s heart was hardened, and he hearkened not unto them; as Jehovah had spoken. 23 And Pharaoh turned and went into his house, neither did he lay even this to heart. 24 And all the Egyptians digged round about the river for water to drink; for they could not drink of the water of the river. 25 And seven days were fulfilled, after that Jehovah had smitten the river.

1 Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu*Cap. 4:16.Ier. 1:10. pentru Faraon, și fratele tău, Aaron, va fi prorocul*Cap. 4:16. tău. 2 Tu vei spune tot*Cap. 4:15. ce-ți voi porunci Eu, iar fratele tău, Aaron, va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din țara lui. 3 Eu voi împietri*Cap. 4:21. inima lui Faraon și Îmi voi înmulți*Cap. 11:9. semnele*Cap. 4:7. și minunile în țara Egiptului. 4 Totuși Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde*Cap. 10:1;11:9. mâna asupra Egiptului și voi scoate din țara Egiptului oștile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin*Cap. 6:6. mari judecăți. 5 Egiptenii vor cunoaște*Vers. 17. Cap. 8:22;14:4,18.Ps. 9:16. că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde*Cap. 3:20. mâna asupra Egiptului și când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel." 6 Moise și Aaron au făcut*Vers. 2. ce le poruncise Domnul: așa au făcut. 7 Moise era în vârstă de optzeci*Deut. 29:5;31:2;34:7.Fapte 7:23,30. de ani, iar Aaron, de optzeci și trei de ani când au vorbit lui Faraon.

8 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: 9 „Dacă vă va vorbi Faraon și vă va zice*Is. 7:11.Ioan 2:18;6:30.: ‘Faceți o minune!’, să zici lui Aaron: ‘Ia-ți*Cap. 4:2,17. toiagul și aruncă-l înaintea lui Faraon.’ Și toiagul se va preface într-un șarpe." 10 Moise și Aaron s-au dus la Faraon și au făcut cum*Vers. 9. poruncise Domnul. Aaron și-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui, și toiagul*Cap. 4:3. s-a prefăcut într-un șarpe. 11 Dar Faraon a chemat pe niște înțelepți*Gen. 41:8. și pe niște vrăjitori*2 Tim. 3:8., și vrăjitorii Egiptului au făcut*Vers. 22. Cap. 8:7,18. și ei la fel prin vrăjitoriile lor. 12 Toți și-au aruncat toiegele și s-au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13 Inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după*Cap. 4:21. Vers. 4. cum spusese Domnul.

14 Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima*Cap. 8:15;10:1,20,27. împietrită: nu vrea să lase poporul să plece. 15 Du-te la Faraon dis-de-dimineață, când are să iasă să se ducă la apă, și să te înfățișezi înaintea lui pe malul râului. Să-ți iei în mână toiagul*Cap. 4:2,3. Vers. 10. care a fost prefăcut în șarpe 16 și să zici lui Faraon: ‘Domnul Dumnezeul*Cap. 3:18. evreilor m-a trimis la tine să-ți spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca*Cap. 3:12,18;5:1,3. să-Mi slujească în pustie.» Dar iată că până acum n-ai ascultat. 17 Acum, așa vorbește Domnul: «Iată cum vei cunoaște*Cap. 5:2. Vers. 5. că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea, și ele se vor preface*Cap. 4:9. în sânge*Apoc. 16:4,6.. 18 Peștii din râu vor pieri, râul se va împuți, așa că le va fi greață*Vers. 24. egiptenilor să bea din apa râului.»’" 19 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Ia-ți toiagul și întinde-ți*Cap. 8:5,6,16;9:22;10:12,21;14:21,26. mâna peste apele egiptenilor, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor și peste toate bălțile lor. Ele se vor preface în sânge și va fi sânge în toată țara Egiptului, atât în vasele de lemn, cât și în vasele de piatră.’" 20 Moise și Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat*Cap. 17:5. toiagul și a lovit apele*Ps. 78:44;105:29. râului sub ochii lui Faraon și sub ochii slujitorilor lui, și toate apele râului s-au prefăcut în sânge. 21 Peștii din râu au pierit, râul s-a împuțit, așa că egiptenii nu mai puteau*Vers. 18. să bea apa râului și a fost sânge în toată țara Egiptului. 22 Dar vrăjitorii*Vers. 11. Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum*Vers. 3. spusese Domnul. 23 Faraon s-a întors de la râu și s-a dus acasă, dar nu și-a pus la inimă aceste lucruri. 24 Toți egiptenii au săpat în împrejurimile râului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea din apa râului. 25 Au trecut șapte zile după ce a lovit Domnul râul.