1 And Jehovah spake unto Moses, saying, 2 Speak unto the children of Israel, and say unto them, When ye are come into the land of your habitations, which I give unto you, 3 and will make an offering by fire unto Jehovah, a burnt-offering, or a sacrifice, to accomplish a vow, or as a freewill-offering, or in your set feasts, to make a sweet savor unto Jehovah, of the herd, or of the flock; 4 then shall he that offereth his oblation offer unto Jehovah a meal-offering of a tenth part of an ephah of fine flour mingled with the fourth part of a hin of oil: 5 and wine for the drink-offering, the fourth part of a hin, shalt thou prepare with the burnt-offering, or for the sacrifice, for each lamb. 6 Or for a ram, thou shalt prepare for a meal-offering two tenth parts of an ephah of fine flour mingled with the third part of a hin of oil: 7 and for the drink-offering thou shalt offer the third part of a hin of wine, of a sweet savor unto Jehovah. 8 And when thou preparest a bullock for a burnt-offering, or for a sacrifice, to accomplish a vow, or for peace-offerings unto Jehovah; 9 then shall he offer with the bullock a meal-offering of three tenth parts of an ephah of fine flour mingled with half a hin of oil: 10 and thou shalt offer for the drink-offering half a hin of wine, for an offering made by fire, of a sweet savor unto Jehovah.
11 Thus shall it be done for each bullock, or for each ram, or for each of the he-lambs, or of the kids. 12 According to the number that ye shall prepare, so shall ye do to every one according to their number. 13 All that are home-born shall do these things after this manner, in offering an offering made by fire, of a sweet savor unto Jehovah. 14 And if a stranger sojourn with you, or whosoever may be among you throughout your generations, and will offer an offering made by fire, of a sweet savor unto Jehovah; as ye do, so he shall do. 15 For the assembly, there shall be one statute for you, and for the stranger that sojourneth with you, a statute for ever throughout your generations: as ye are, so shall the sojourner be before Jehovah. 16 One law and one ordinance shall be for you, and for the stranger that sojourneth with you.
17 And Jehovah spake unto Moses, saying, 18 Speak unto the children of Israel, and say unto them, When ye come into the land whither I bring you, 19 then it shall be, that, when ye eat of the bread of the land, ye shall offer up a heave-offering unto Jehovah. 20 Of the first of your dough ye shall offer up a cake for a heave-offering: as the heave-offering of the threshing-floor, so shall ye heave it. 21 Of the first of your dough ye shall give unto Jehovah a heave-offering throughout your generations.
22 And when ye shall err, and not observe all these commandments, which Jehovah hath spoken unto Moses, 23 even all that Jehovah hath commanded you by Moses, from the day that Jehovah gave commandment, and onward throughout your generations; 24 then it shall be, if it be done unwittingly, without the knowledge of the congregation, that all the congregation shall offer one young bullock for a burnt-offering, for a sweet savor unto Jehovah, with the meal-offering thereof, and the drink-offering thereof, according to the ordinance, and one he-goat for a sin-offering. 25 And the priest shall make atonement for all the congregation of the children of Israel, and they shall be forgiven; for it was an error, and they have brought their oblation, an offering made by fire unto Jehovah, and their sin-offering before Jehovah, for their error: 26 and all the congregation of the children of Israel shall be forgiven, and the stranger that sojourneth among them; for in respect of all the people it was done unwittingly.
27 And if one person sin unwittingly, then he shall offer a she-goat a year old for a sin-offering. 28 And the priest shall make atonement for the soul that erreth, when he sinneth unwittingly, before Jehovah, to make atonement for him; and he shall be forgiven. 29 Ye shall have one law for him that doeth aught unwittingly, for him that is home-born among the children of Israel, and for the stranger that sojourneth among them. 30 But the soul that doeth aught with a high hand, whether he be home-born or a sojourner, the same blasphemeth Jehovah; and that soul shall be cut off from among his people. 31 Because he hath despised the word of Jehovah, and hath broken his commandment, that soul shall utterly be cut off; his iniquity shall be upon him.
32 And while the children of Israel were in the wilderness, they found a man gathering sticks upon the sabbath day. 33 And they that found him gathering sticks brought him unto Moses and Aaron, and unto all the congregation. 34 And they put him in ward, because it had not been declared what should be done to him. 35 And Jehovah said unto Moses, The man shall surely be put to death: all the congregation shall stone him with stones without the camp. 36 And all the congregation brought him without the camp, and stoned him to death with stones; as Jehovah commanded Moses.
37 And Jehovah spake unto Moses, saying, 38 Speak unto the children of Israel, and bid them that they make them fringes in the borders of their garments throughout their generations, and that they put upon the fringe of each border a cord of blue: 39 and it shall be unto you for a fringe, that ye may look upon it, and remember all the commandments of Jehovah, and do them; and that ye follow not after your own heart and your own eyes, after which ye use to play the harlot; 40 that ye may remember and do all my commandments, and be holy unto your God. 41 I am Jehovah your God, who brought you out of the land of Egypt, to be your God: I am Jehovah your God.
1 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2 ,,Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Cînd veţi intra în ţara pe care v'o dau ca să vă aşezaţi locuinţele în ea,
3 şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere de tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie, sau la sărbătorile voastre, ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre un miros plăcut Domnului, -
4 cel ce îşi va aduce darul său Domnului să aducă Domnului ca dar de mîncare a zecea parte dintr'o efă de floare de făină frămîntată într'un sfert de hin de untdelemn;
5 iar vin pentru jertfa de băutură la arderea de tot sau la jertfă, să aducă un sfert de hin de fiecare miel.
6 Pentru un berbece, să aduci ca dar de mîncare două zecimi de efă din floarea făinii frămîntată într'o treime de hin de untdelemn,
7 şi să faci o jertfă de băutură de o treime de hin de vin, ca dar de mîncare de un miros plăcut Domnului.
8 Dacă aduci un viţel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca jertfă de mulţămire Domnului,
9 să aduci ca dar de mîncare, împreună cu viţelul, trei zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată într'o jumătate de hin de untdelemn,
10 şi să faci o jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin: aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
11 Aşa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbece, pentru fiecare miel sau ied.
12 După numărul vitelor, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor.
13 Aşa să facă lucrurile acestea orice băştinaş, cînd va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
14 Dacă un străin care locuieşte la voi, sau care se va găsi în viitor în mijlocul vostru, aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s'o aducă în acelaş fel ca voi.
15 Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atît pentru voi cît şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmaşii voştri: cu străinul să fie ca şi cu voi, înaintea Domnului.
16 O singură lege şi o singură poruncă să fie atît pentru voi cît şi pentru străinul care locuieşte printre voi.``
17 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
18 ,,Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Cînd veţi intra în ţara în care vă voi duce,
19 şi cînd veţi mînca pîne din ţara aceea, să luaţi întîi un dar ridicat pentru Domnul.
20 Ca dar ridicat să aduceţi o turtă din pîrga plămădelii voastre; s'o aduceţi cum aduceţi darul care se ia întîi din arie.
21 Din pîrga plămădelii voastre să luaţi întîi un dar ridicat pentru Domnul din neam în neam.
22 Dacă păcătuiţi fără voie, şi nu păziţi toate poruncile pe cari le -a făcut cunoscut lui Moise Domnul,
23 tot ce v'a poruncit Domnul prin Moise, din ziua cînd a dat Domnul porunci şi mai tîrziu din neam în neam;
24 dacă păcatul a fost făcut fără voie, şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul său de mîncare şi cu jertfa sa de băutură, după rînduielile aşezate; să mai aducă şi un ţap ca jertă de ispăşire.
25 Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta; căci au păcătuit fără voie, şi şi-au adus darul lor, o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-au săvîrşit fără voie.
26 Se va ierta întregei adunări a copiilor lui Israel, şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie.
27 Dacă unul singur a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat.
28 Preotul să facă ispăşire pentru cel ce a păcătuit fără voie înaintea Domnului; cînd va face ispăşire pentru el, i se va ierta.
29 Atît pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cît şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, să fie aceeaş lege, cînd va păcătui fără voie.
30 Dar dacă cineva, fie băştinaş fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,
31 căci a nesocotit cuvîntul Domnului, şi a călcat porunca Lui; va fi nimicit şi îşi va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui.
32 Cînd erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strîngînd lemne în ziua Sabatului.
33 Cei ce -l găsiseră strîngînd lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea.
34 L-au aruncat în temniţă, căci nu se spusese ce trebuiau să -i facă.
35 Domnul a zis lui Moise: ,,Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să -l ucidă cu pietre afară din tabără.``
36 Toată adunarea l -a scos afară din tabără şi l -a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.
37 Domnul a zis lui Moise:
38 ,,Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le să-şi facă, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor, şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor.
39 Cînd veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el, şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi tîrîţi la curvie.
40 Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi, şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.
41 Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v'am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.``