1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,
2 cari cugetă lucruri rele în inima lor, şi sînt totdeauna gata să aţîţe războiul!
3 Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă. -
4 Păzeşte-mă, Doamne, de mîinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, cari se gîndesc să mă doboare!
5 Nişte îngîmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele dealungul drumului, şi îmi întind capcane. -(Oprire).
6 Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7 Doamne, Dumnezeule, tăria mîntuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.``
8 Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să -i izbutească planurile, ca să nu se fălească! -(Oprire).
9 Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!
10 Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adîncuri, de unde să nu se mai scoale!
11 Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pămînt, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi -l duce la pierzanie.
12 Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi.
13 Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
1 Ao mestre de canto. Salmo de Davi. Livrai-me, Senhor, do homem mau; preservai-me do homem violento,
2 daqueles que tramam o mal no coração, que provocam discórdias diariamente,
3 que aguçam a língua qual serpente, que ocultam nos lábios veneno viperino.
4 Salvai-me, Senhor, das mãos do ímpio; preservai-me do homem violento, daqueles que tramam minha queda.
5 Orgulhosos, armam laços contra mim e estendem suas redes, e junto ao caminho me colocam ciladas.
6 Digo ao Senhor: Vós sois o meu Deus. Escutai, Senhor, a voz de minha súplica.
7 Senhor Deus, meu poderoso apoio! Vós protegeis minha fronte no dia do combate.
8 Não atendais, Senhor, os desejos do ímpio, não deixeis que se cumpram seus desígnios.
9 Que não levantem a cabeça os que me cercam; sobre eles recaia a malícia de seus lábios.
10 Carvões ardentes chovam sobre eles: sejam lançados numa fossa de onde não se ergam mais.
11 Não terá duração na terra a má língua; o infortúnio surpreenderá o homem violento.
12 Sei que o Senhor defende o desvalido, e faz justiça aos pobres.
13 Sim, os justos celebrarão o vosso nome, e os retos poderão viver em vossa presença.