1 (O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

2 Căci zic: ,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!`` -

3 ,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David:

4 ,,Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi' -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.``

5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!

6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

7 Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.

8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.

9 Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

10 Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.

11 Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.

12 Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.

13 Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.

14 Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.

15 Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!

16 El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.

17 Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.

18 Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.

19 Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: ,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;

20 am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.

21 Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.

22 Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;

23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.

24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

25 Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.

26 El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``

27 Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.

28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.

29 Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.

30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,

31 dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,

32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;

33 dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;

34 nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.

35 Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?

36 Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;

37 ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).

38 Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;

39 ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.

40 I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.

41 Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.

42 Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,

43 ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.

44 Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;

45 i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire)

46 Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?

47 Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.

48 Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -

49 Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?

50 Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;

51 adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!

52 Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!

1 Hino de Etã, ezraíta. Cantarei, eternamente, as bondades do Senhor; minha boca publicará sua fidelidade de geração em geração.

2 Com efeito, vós dissestes: A bondade é um edifício eterno. Vossa fidelidade firmastes no céu.

3 Concluí, dizeis vós, uma aliança com o meu eleito; liguei-me por juramento a Davi, meu servo.

4 Conservarei tua linhagem para sempre, manterei teu trono em todas as gerações.

5 Senhor, os céus celebram as vossas maravilhosas obras, e na assembléia dos anjos a vossas fidelidade.

6 Quem poderá, nas nuvens, igualar-se a Deus? Quem é semelhante ao Senhor entre os filhos de Deus?

7 Terrível é Deus na assembléia dos santos, maior e mais tremendo que todos os que o cercam.

8 Quem se compara a vós, Senhor, Deus dos exércitos? Sois forte, Senhor, e cheio de fidelidade.

9 Dominais o orgulho do mar, amainais suas ondas revoltas.

10 Calcastes Raab e o transportastes; com poderoso braço dispersastes vossos inimigos.

11 Vossos são os céus e também a terra, vós que criastes o globo e tudo o que ele contém.

12 O norte e o sul vós os fizestes; Tabor e Hermon em vosso nome exultam.

13 Tendes o poder em vosso braço, a firmeza na mão, a autoridade em vossa destra.

14 A justiça e o direito são o fundamento de vosso trono, a bondade e a fidelidade vos precedem.

15 Feliz o povo que vos sabe louvar: caminha na luz de vossa face, Senhor.

16 Vosso nome lhe é causa de contínua alegria, pela vossa justiça ele se glorifica,

17 porque sois o esplendor de sua força, e é vosso favor que nos faz erguer a cabeça,

18 pois no Senhor está o nosso escudo, e nosso rei no Santo de Israel.

19 Outrora, em visão, falastes aos vossos santos e dissestes-lhes: Impus a coroa a um herói, escolhi meu eleito dentre o povo.

20 Encontrei Davi, meu servidor, e o sagrei com a minha santa unção.

21 Assistir-lhe-á sempre a minha mão, e meu braço o fortalecerá.

22 Não o há de surpreender o inimigo, nem ousará oprimi-lo o malvado.

23 Sob seus olhos esmagarei os seus contrários, serão feridos aqueles que o odeiam.

24 Com ele ficarão minha fidelidade e bondade, pelo meu nome crescerá o seu poder.

25 Estenderei a sua mão por sobre o mar, e a sua destra acima dos rios.

26 Ele me invocará: Vós sois meu Pai, vós sois meu Deus e meu rochedo protetor.

27 Por isso eu o constituirei meu primogênito, o mais excelso dentre todos os reis da terra.

28 Assegurado lhe estará o favor eterno, e indissolúvel será meu pacto com ele.

29 Dar-lhe-ei uma perpétua descendência, seu trono terá a duração dos céus.

30 Se, porém, seus filhos abandonarem minha lei, se não observarem os meus preceitos,

31 se violarem as minhas prescrições e não obedecerem às minhas ordens,

32 eu punirei com vara a sua transgressão, e a sua falta castigarei com açoite.

33 Mas não lhe retirarei o meu favor e não trairei minha promessa.

34 não violarei minha aliança, não mudarei minha palavra dada.

35 Jurei uma vez por todas pela minha santidade: a Davi não faltarei jamais.

36 Sua posteridade permanecerá eternamente, e seu trono, como o sol, subsistirá diante de mim,

37 como a lua que existirá sem fim, e o arco-íris, fiel testemunha nos céus.

38 E, contudo, vós o repelistes e rejeitastes, gravemente vos irritastes contra aquele que vos é consagrado.

39 Rompestes a aliança feita com o vosso servidor, lançastes por terra sua coroa,

40 derrubastes todos os seus muros, arruinastes as suas fortalezas.

41 Saquearam-no todos os transeuntes, e o escarneceram os seus vizinhos.

42 A mão de seus inimigos exaltastes, de gozo enchestes todos os seus contrários.

43 Embotastes o fio de sua espada, não o sustentastes na batalha.

44 Fizestes terminar seu esplendor, por terra derrubastes o seu trono.

45 Abreviastes a sua adolescência, e de ignomínia o cobristes.

46 Até quando, Senhor? Até quando continuareis escondido? Até quando estará acesa a vossa cólera?

47 Lembrai-vos como é curta a nossa vida, quão efêmeros os homens que criastes.

48 Qual é o vivo que se livra da morte, ou pode subtrair a sua alma ao poder da morada dos mortos?

49 Vossas bondades de outrora, ó Senhor, onde estão? E os juramentos que a Davi fizestes de fidelidade?

50 Considerai, Senhor, a vergonha imposta aos vossos servidores. Levo em meu seio ultrajes das nações pagãs,

51 insultos de vossos inimigos, Senhor, injúrias que lançam até nos passos daquele que vos é consagrado.

52 Bendito seja o Senhor eternamente! Amém! Amém!