1 (Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici``. O cîntare de laudă a lui David.) Oare, tăcînd, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?2 Dimpotrivă! în inimă, săvîrşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mînilor voastre.3 Cei răi sînt stricaţi încă din pîntecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pîntecele mamei lor.4 Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,5 care n'aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!7 Să se risipească întocmai ca nişte ape cari se scurg! Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!8 Să piară, ca un melc, care se topeşte umblînd; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul.10 Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sîngele celor răi.11 Şi atunci oamenii vor zice: ,,Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt!``

1 Ao mestre de canto. Não destruas. Cântico de Davi. Será que realmente fazeis justiça, ó poderosos do mundo? Será que julgais pelo direito, ó filhos dos homens?2 Não, pois em vossos corações cometeis iniqüidades, e vossas mãos distribuem injustiças sobre a terra.3 Desde o seio materno se extraviaram os ímpios, desde o seu nascimento se desgarraram os mentirosos.4 Semelhante ao das serpentes é o seu veneno, ao veneno da víbora surda que fecha os ouvidos5 para não ouvir a voz dos fascinadores, do mágico que enfeitiça habilmente.6 Ó Deus, quebrai-lhes os dentes na própria boca; parti as presas dos leões, ó Senhor.7 Que eles se dissipem como as águas que correm, e fiquem suas flechas despontadas.8 Passem como o caracol que deslizando se consome, sejam como o feto abortivo que não verá o sol.9 Antes que os espinhos cheguem a aquecer vossas panelas, que o turbilhão os arrebate enquanto estão ainda verdes.10 O justo terá a alegria de ver o castigo dos ímpios, e lavará os pés no sangue deles.11 E os homens dirão: Sim, há recompensa para o justo; sim, há um Deus para julgar a terra.