1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!2 Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!3 Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!4 Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?5 Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.6 Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.7 Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!8 Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.9 Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.10 Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.11 Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.12 Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.14 Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!15 Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...16 Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!17 Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!18 Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.19 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

1 Ao mestre de canto. Conforme: A lei é como os lírios. Salmo de Asaf. Escutai, ó pastor de Israel, vós que levais José como um rebanho.2 Vós que assentais acima dos querubins, mostrai vosso esplendor em presença de Efraim, Benjamim e Manassés. Despertai vosso poder, e vinde salvar-nos.3 Restaurai-nos, ó Senhor; mostrai-nos serena a vossa face e seremos salvos.4 Ó Deus dos exércitos, até quando vos irritareis contra o vosso povo em oração?5 Vós o nutristes com o pão das lágrimas, e o fizestes sorver um copioso pranto.6 Vós nos tornastes uma presa disputada dos vizinhos: os inimigos zombam de nós.7 Restaurai-nos, ó Deus dos exércitos; mostrai-nos serena a vossa face e seremos salvos.8 Uma vinha do Egito vós arrancastes; expulsastes povos para a replantar.9 O solo vós lhes preparastes; ela lançou raízes nele e se espalhou na terra.10 As montanhas se cobriram com sua sombra, seus ramos ensombraram os cedros de Deus.11 Até o mar ela estendeu sua ramagem, e até o rio os seus rebentos.12 Por que derrubastes os seus muros, de sorte que os passantes a vindimem,13 e a devaste o javali do mato, e sirva de pasto aos animais do campo?14 Voltai, ó Deus dos exércitos; olhai do alto céu, vede e vinde visitar a vinha.15 Protegei este cepo por vós plantado, este rebento que vossa mão cuidou.16 Aqueles que a queimaram e cortaram pereçam em vossa presença ameaçadora.17 Estendei a mão sobre o homem que escolhestes, sobre o homem que haveis fortificado.18 E não mais de vós nos apartaremos; conservai-nos a vida e então vos louvaremos.19 Restaurai-nos, Senhor, ó Deus dos exércitos; mostrai-nos serena a vossa face e seremos salvos.