1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!
2 Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!
3 Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
4 Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
5 Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.
6 Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.
7 Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
8 Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.
9 Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
10 Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
11 Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.
12 Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?
13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.
14 Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!
15 Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...
16 Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!
17 Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!
18 Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.
19 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
1 Ao mestre de canto. Conforme: A lei é como os lírios. Salmo de Asaf. Escutai, ó pastor de Israel, vós que levais José como um rebanho.
2 Vós que assentais acima dos querubins, mostrai vosso esplendor em presença de Efraim, Benjamim e Manassés. Despertai vosso poder, e vinde salvar-nos.
3 Restaurai-nos, ó Senhor; mostrai-nos serena a vossa face e seremos salvos.
4 Ó Deus dos exércitos, até quando vos irritareis contra o vosso povo em oração?
5 Vós o nutristes com o pão das lágrimas, e o fizestes sorver um copioso pranto.
6 Vós nos tornastes uma presa disputada dos vizinhos: os inimigos zombam de nós.
7 Restaurai-nos, ó Deus dos exércitos; mostrai-nos serena a vossa face e seremos salvos.
8 Uma vinha do Egito vós arrancastes; expulsastes povos para a replantar.
9 O solo vós lhes preparastes; ela lançou raízes nele e se espalhou na terra.
10 As montanhas se cobriram com sua sombra, seus ramos ensombraram os cedros de Deus.
11 Até o mar ela estendeu sua ramagem, e até o rio os seus rebentos.
12 Por que derrubastes os seus muros, de sorte que os passantes a vindimem,
13 e a devaste o javali do mato, e sirva de pasto aos animais do campo?
14 Voltai, ó Deus dos exércitos; olhai do alto céu, vede e vinde visitar a vinha.
15 Protegei este cepo por vós plantado, este rebento que vossa mão cuidou.
16 Aqueles que a queimaram e cortaram pereçam em vossa presença ameaçadora.
17 Estendei a mão sobre o homem que escolhestes, sobre o homem que haveis fortificado.
18 E não mais de vós nos apartaremos; conservai-nos a vida e então vos louvaremos.
19 Restaurai-nos, Senhor, ó Deus dos exércitos; mostrai-nos serena a vossa face e seremos salvos.