1 (Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;

2 căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

3 Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.

4 Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

5 Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.

7 Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

8 Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

9 Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.

10 Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.

11 Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.

12 Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.

13 Domnul rîde de cel rău, căci vede că -i vine şi lui ziua.

14 Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.

15 Dar sabia lor intră în însăş inima lor, şi li se sfărîmă arcurile.

16 Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.

17 Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.

18 Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.

19 Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.

20 Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.

21 Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă.

22 Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.

23 Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui;

24 dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mînă.

25 Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.

26 Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.

27 Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

28 Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită.

29 Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.

30 Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea.

31 Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.

32 Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit, şi caută să -l omoare.

33 Dar Domnul nu -l lasă în mînile lui, şi nu -l osîndeşte cînd vine la judecată.

34 Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpîneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.

35 Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

36 Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

37 Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.

38 Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită.

39 Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

40 Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.

1 De Davi. Não te irrites por causa dos que agem mal, nem invejes os que praticam a iniqüidade,

2 pois logo eles serão ceifados como a erva dos campos, e como a erva verde murcharão.

3 Espera no Senhor e faze o bem; habitarás a terra em plena segurança.

4 Põe tuas delícias no Senhor, e os desejos do teu coração ele atenderá.

5 Confia ao Senhor a tua sorte, espera nele, e ele agirá.

6 Como a luz, fará brilhar a tua justiça; e como o sol do meio-dia, o teu direito.

7 Em silêncio, abandona-te ao Senhor, põe tua esperança nele. Não invejes o que prospera em suas empresas, e leva a bom termo seus maus desígnios.

8 Guarda-te da ira, depõe o furor, não te exasperes, que será um mal,

9 porque os maus serão exterminados, mas os que esperam no Senhor possuirão a terra.

10 Mais um pouco e não existirá o ímpio; se olhares o seu lugar, não o acharás.

11 Quanto aos mansos, possuirão a terra, e nela gozarão de imensa paz.

12 O ímpio conspira contra o justo, e para ele range os seus dentes.

13 Mas o Senhor se ri dele, porque vê o destino que o espera.

14 Os maus empunham a espada e retesam o arco, para abater o pobre e miserável e liquidar os que vão no caminho reto.

15 Sua espada, porém, lhes traspassará o coração, e seus arcos serão partidos.

16 O pouco que o justo possui vale mais que a opulência dos ímpios;

17 porque os braços dos ímpios serão quebrados, mas os justos o Senhor sustenta.

18 O Senhor vela pela vida dos íntegros, e a herança deles será eterna.

19 Não serão confundidos no tempo da desgraça e nos dias de fome serão saciados.

20 Porém, os ímpios perecerão e os inimigos do Senhor fenecerão como o verde dos prados; desaparecerão como a fumaça.

21 O ímpio pede emprestado e não paga, enquanto o justo se compadece e dá,

22 porque aqueles que o Senhor abençoa possuirão a terra, mas os que ele amaldiçoa serão destruídos.

23 O Senhor torna firmes os passos do homem e aprova os seus caminhos.

24 Ainda que caia, não ficará prostrado, porque o Senhor o sustenta pela mão.

25 Fui jovem e já sou velho, mas jamais vi o justo abandonado, nem seus filhos a mendigar o pão.

26 Todos os dias empresta misericordiosamente, e abençoada é a sua posteridade.

27 Aparta-te do mal e faze o bem, para que permaneças para sempre,

28 porque o Senhor ama a justiça e não abandona os seus fiéis. Os ímpios serão destruídos, e a raça dos ímpios exterminada.

29 Os justos possuirão a terra, e a habitarão eternamente.

30 A boca do justo fala sabedoria e a sua língua exprime a justiça.

31 Em seu coração está gravada a lei de Deus; não vacilam os seus passos.

32 O ímpio espreita o justo, e procura como fazê-lo perecer.

33 Mas o Senhor não o abandonará em suas mãos e, quando for julgado, não o condenará.

34 Põe tu confiança no Senhor, e segue os seus caminhos. Ele te exaltará e possuirás a terra; a queda dos ímpios verás com alegria.

35 Vi o ímpio cheio de arrogância, a expandir-se com um cedro frondoso.

36 Apenas passei e já não existia; procurei-o por toda a parte e nem traço dele encontrei.

37 Observa o homem de bem, considera o justo, pois há prosperidade para o pacífico.

38 Os pecadores serão exterminados, a geração dos ímpios será extirpada.

39 Vem do Senhor a salvação dos justos, que é seu refúgio no tempo da provocação.

40 O Senhor os ajuda e liberta; arranca-os dos ímpios e os salva, porque se refugiam nele.