1 (Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul.

2 Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

3 Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om, pînă cînd veţi căuta cu toţii să -l doborîţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

4 Da, ei pun la cale să -l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -

5 Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.

6 Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.

8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -

9 Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare

10 Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

11 Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că ,,Puterea este a lui Dumnezu.``

12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

1 Ao mestre de canto. Segundo Iditum. Salmo de Davi. Só em Deus repousa minha alma, só dele me vem a salvação.

2 Só ele é meu rochedo, minha salvação; minha fortaleza: jamais vacilarei.

3 Até quando, juntos, atacareis o próximo para derribá-lo como a uma parede já inclinada, como a um muro que se fendeu?

4 Sim, de meu excelso lugar pretendem derrubar-me; eles se comprazem na mentira. Enquanto me bendizem com os lábios, amaldiçoam-me no coração.

5 Só em Deus repousa a minha alma, é dele que me vem o que eu espero.

6 Só ele é meu rochedo e minha salvação; minha fortaleza: jamais vacilarei.

7 Só em Deus encontrarei glória e salvação. Ele é meu rochedo protetor, meu refúgio está nele.

8 Ó povo, confia nele de uma vez por todas; expandi, em sua presença, os vossos corações. Nosso refúgio está em Deus.

9 Os homens não passam de um sopro, e de uma mentira os filhos dos homens. Eles sobem na concha da balança, pois todos juntos são mais leves que o vento.

10 Não confieis na violência, nem espereis vãmente no roubo; crescendo vossas riquezas, não prendais nelas os vossos corações.

11 Numa só palavra de Deus compreendi duas coisas: a Deus pertence o poder,

12 ao Senhor pertence a bondade. Pois vós dais a cada um segundo suas obras.