1 (O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!

2 Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.

3 Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

4 ,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``

5 Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:

6 corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,

7 Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.

8 Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).

9 Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,

10 cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.

11 Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

12 Căci ei zic: ,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``

13 Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,

14 Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!

15 Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

16 Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

17 Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

18 Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;

1 Cântico. Salmo de Asaf Senhor, não fiqueis silencioso, não permaneçais surdo, nem insensível, ó Deus.

2 Porque eis que se tumultuam vossos inimigos, levantam a cabeça aqueles que vos odeiam.

3 Urdem tramas para o vosso povo, conspiram contra vossos protegidos.

4 Vinde, dizem eles, exterminemo-lo dentre os povos, desapareça a própria lembrança do nome de Israel.

5 Com efeito, eles conspiram de comum acordo e contra vós fazem coalizão:

6 os nômades de Edom e os ismaelitas, Moab e os agarenos,

7 Gebal, Amon e Amalec, a Filistéia com as gentes de Tiro.

8 Também os assírios a eles se uniram, e aos filhos de Lot ofereceram a sua força.

9 Tratai-os como Madiã e Sísara, e Jabin junto à torrente de Cison!

10 Eles pereceram todos em Endor e serviram de adubo para a terra.

11 Tratai seus chefes como Oreb e Zeb; como Zebéia e Sálmana, seus príncipes,

12 que disseram: Tomemos posse das terras onde Deus reside.

13 Ó meu Deus, fazei deles como folhas que o turbilhão revolve, como a palha carregada pelo vento,

14 Como o fogo que devora a mata, como a labareda que incendeia os montes;

15 Persegui-os com a vossa tempestade, apavorai-os com o vosso furacão.

16 Cobri-lhes a face da ignomínia, para que, vencidos, busquem, Senhor, o vosso nome.

17 Enchei-os de vergonha e de humilhação eternas, que eles pereçam confundidos.

18 E que reconheçam que só vós, cujo nome é Senhor, sois o Altíssimo sobre toda a terra.