1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Răspunde-mi, cînd strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, cînd sînt la strîmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!

2 Fiii oamenilor, pînă cînd va fi batjocorită slava mea? Pînă cînd veţi iubi deşertăciunea, şi veţi umbla după minciuni? (Oprire.)

3 Să ştiţi că Domnul Şi -a ales un om pe care -l iubeşte: Domnul aude cînd strig către El.

4 Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre cînd staţi în pat: apoi tăceţi.

5 Aduceţi jertfe neprihănite, şi încredeţi-vă în Domnul.

6 Mulţi zic: ,,Cine ne va arăta fericirea?`` Eu însă zic: ,,Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!``

7 Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decît au ei cînd li se înmulţeşte rodul grîului şi al vinului.

8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

1 Ao mestre de canto. Com instrumentos de corda. Salmo de Davi. Quando vos invoco, respondei-me, ó Deus de minha justiça, vós que na hora da angústia me reconfortastes. Tende piedade de mim e ouvi minha oração.

2 Ó poderosos, até quando tereis o coração endurecido, no amor das vaidades e na busca da mentira?

3 O Senhor escolheu como eleito uma pessoa admirável, o Senhor me ouviu quando o invoquei.

4 Tremei, mas sem pecar; refleti em vossos corações, quando estiverdes em vossos leitos, e calai.

5 Oferecei vossos sacrifícios com sinceridade e esperai no Senhor.

6 Dizem muitos: Quem nos fará ver a felicidade? Fazei brilhar sobre nós, Senhor, a luz de vossa face.

7 Pusestes em meu coração mais alegria do que quando abundam o trigo e o vinho.

8 Apenas me deito, logo adormeço em paz, porque a segurança de meu repouso vem de vós só, Senhor.