1 And Jethro the priest of Midian, Moses' father-in-law, heard of all that GodGodHebrew: Elohim had done to Moses, and to Israel his people; that Jehovah had brought Israel out of Egypt. 2 And Jethro, Moses' father-in-law, took Zipporah, Moses' wife, after he had sent her back, 3 and her two sons, of whom the name of the one was Gershom — for he said, I have been a sojourner in a foreign land, 4 — and the name of the other, Eliezer — For the GodGodHebrew: Elohim of my father has been my help, and has delivered me from the sword of Pharaoh. 5 And Jethro, Moses' father-in-law, came to Moses with his sons and his wife into the wilderness, where he encamped at the mountain of GodGodHebrew: Elohim6 And he sent word to Moses: I, thy father-in-law Jethro, am come to thee, and thy wife, and her two sons with her.
7 And Moses went out to meet his father-in-law, and did obeisance, and kissed him; and they asked each other after their welfare, and went into the tent. 8 And Moses told his father-in-law all that Jehovah had done to Pharaoh and to the Egyptians for Israel’s sake; all the trouble that had befallen them on the way, and how Jehovah had delivered them. 9 And Jethro rejoiced for all the goodness that Jehovah had done to Israel; that he had delivered them out of the hand of the Egyptians. 10 And Jethro said, Blessed be Jehovah, who has delivered you out of the hand of the Egyptians, and out of the hand of Pharaoh; who has delivered the people from under the hand of the Egyptians. 11 Now I know that Jehovah is greater than all gods; for in the thing in which they acted haughtily he was above them. 12 And Jethro, Moses' father-in-law, took a burnt-offering and sacrifices for GodGodHebrew: Elohim and Aaron came, and all the elders of Israel, to eat bread with Moses' father-in-law in the presence of GodGodHebrew: Elohim
13 And it came to pass on the morrow, that Moses sat to judge the people; and the people stood by Moses from the morning to the evening. 14 And Moses' father-in-law saw all that he did with the people, and said, What is this thing which thou art doing with the people? why dost thou sit alone, and all the people are standing by thee from morning to evening? 15 And Moses said to his father-in-law, Because the people come to me to enquire of GodGodHebrew: Elohim16 When they have a matter, they come to me, and I judge between one and another; and I make known to them the statutes of GodGodHebrew: Elohim and his laws. 17 And Moses' father-in-law said to him, The thing that thou art doing is not good. 18 Thou wilt be quite exhausted, both thou and this people that is with thee; for the thing is too heavy for thee: thou canst not perform it alone. 19 Hearken now to my voice: I will give thee counsel, and GodGodHebrew: Elohim shall be with thee. Be thou for the people with GodGodHebrew: Elohim and bring the matters before GodGodHebrew: Elohim20 and teach them the statutes and the laws, and make known to them the way in which they must walk, and the work that they must do. 21 But do thou provide among all the people able men, such as fear GodGodHebrew: Elohim men of truth, hating covetousness; and place them over them, chiefs of thousands, chiefs of hundreds, chiefs of fifties, and chiefs of tens, 22 that they may judge the people at all times; and it shall be that they shall bring to thee every great matter, and that they shall judge every small matter, and they shall lighten the task on thee, and they shall bear it with thee. 23 If thou do this thing, and GodGodHebrew: Elohim command thee so, thou wilt be able to endure, and all this people shall also go to their place in peace. 24 And Moses hearkened to the voice of his father-in-law, and did all that he had said. 25 And Moses chose able men out of all Israel, and made them heads over the people, chiefs of thousands, chiefs of hundreds, chiefs of fifties, and chiefs of tens. 26 And they judged the people at all times: the hard matters they brought to Moses, but every small matter they judged. 27 And Moses sent away his father-in-law, and he departed into his land.
1 IetroCap. 2:16;3:1., preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse DumnezeuPs. 44:1;77:14,15;78:4;105:5,43;106:2,8. pentru Moise și poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt. 2 Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă. 3 A luat și pe cei doiFapte 7:29. fii ai Seforei; unul se numea GherșomCap. 2:22.(Străin), căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o țară străină", 4 iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat și m-a scăpat de sabia lui Faraon." 5 Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii și nevasta lui Moise în pustie, unde tăbăra el, la munteleCap. 3:1,12. lui Dumnezeu. 6 A trimis vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu nevastă-ta și cu cei doi fii ai tăi." 7 Moise a ieșitGen. 14:17;18:2;19:1.1 Împ. 2:19. înaintea socrului său, s-a aruncat cu fața la pământ și l-a sărutatGen. 29:13;33:4.. S-au întrebat unul pe altul de sănătate și au intrat în cortul lui Moise. 8 Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon și împotriva Egiptului din pricina lui Israel, toate suferințele care veniseră peste ei pe drum și cum îi izbăvisePs. 78:42;81:7;106:10;107:2. Domnul din ele. 9 Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel și pentru că-l izbăvise din mâna egiptenilor. 10 Și Ietro a zis: „BinecuvântatGen. 14:20.2 Sam. 18:28.Luca 1:68. să fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mâna egiptenilor! 11 Cunosc acum că Domnul este2 Cron. 2:5.Ps. 95:3;97:9;135:5. mai mare decât toți dumnezeii, căciCap. 1:10,16,22;5:2,7;14:8,18. în lucrul în care s-au purtat1 Sam. 2:3.Neem. 9:10,16,29.Iov 40:11,12.Ps. 31:23;119:21.Luca 1:51. cu trufie, El a fost mai presus de ei." 12 Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere-de-tot și o jertfă de mâncare. Aaron și toți bătrânii lui Israel au venit și au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înainteaDeut. 12:7.1 Cron. 29:22.1 Cor. 10:18,21,31. lui Dumnezeu.
13 A doua zi, Moise s-a așezat să judece poporul, și poporul a stat înaintea lui de dimineața până seara. 14 Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor și a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, și tot poporul stă înaintea ta de dimineața până seara?" 15 Moise a răspuns socrului său: „Poporul vineLev. 24:12.Num. 15:34. la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. 16 Când au vreo treabăCap. 23:7;24:14.Deut. 17:8.2 Sam. 15:3.Iov 31:13.Fapte 18:15.1 Cor. 6:1., vin la mine; eu judec între ei și fac cunoscuteLev. 24:15.Num. 15:35;27:6;36:6-9. poruncile lui Dumnezeu și legile Lui." 17 Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. 18 Te istovești singur și vei istovi și poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale și nu-l vei putea faceNum. 11:14,17.Deut. 1:9,12. singur. 19 Acum ascultă glasul meu; am să-ți dau un sfat, și DumnezeuCap. 3:12. va fi cu tine! Fii tălmaciul poporuluiCap. 4:16;20:19.Deut. 5:5. înaintea lui Dumnezeu și duNum. 27:5. pricinile înaintea lui Dumnezeu. 20 Învață-iDeut. 4:1,5;5:1;6:1,2;7:11. poruncile și legile și arată-le caleaPs. 143:8. pe care trebuie s-o urmeze și ceDeut. 1:18. trebuie să facă. 21 Alege din tot poporul oameniVers. 25.Deut. 1:15,16;16:18.2 Cron. 19:5-10.Fapte 6:3. destoiniciGen. 42:18.2 Sam. 23:3.2 Cron. 19:9., temători de Dumnezeu, oameni de încredereEzec. 18:8., vrăjmașiDeut. 16:19. ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece. 22 Ei să judece poporul în tot timpulVers. 26.; să aducăVers. 26.Lev. 24:11.Num. 15:33;27:2;36:1.Deut. 1:17;17:8. înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici să le judece ei înșiși. În felul acesta, îți vei ușura sarcina, căciNum. 11:17. o vor purta și ei împreună cu tine. 23 Dacă vei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei puteaVers. 18. face față lucrurilor, și tot poporul acesta va ajunge fericit laGen. 18:33;30:25. Cap. 16:29.2 Sam. 19:39. locul lui." 24 Moise a ascultat sfatul socrului său și a făcut tot ce spusese el. 25 MoiseDeut. 1:15.Fapte 6:5. a ales oameni destoinici din tot Israelul și i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece. 26 Ei judecauVers. 22. poporul tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinileIov 29:16. grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înșiși. 27 Apoi Moise a trimisNum. 10:29,30. pe socrul său în țara lui.
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)