1 And they journeyed from Elim, and the whole assembly of the children of Israel came into the wilderness of Sin, which is between Elim and Sinai, on the fifteenth day of the second month after their departure out of the land of Egypt. 2 And the whole assembly of the children of Israel murmured against Moses and against Aaron in the wilderness. 3 And the children of Israel said to them, Would that we had died by the hand of Jehovah in the land of Egypt, when we sat by the flesh-pots, when we ate bread to the full; for ye have brought us out into this wilderness, to kill this whole congregation with hunger! 4 Then said Jehovah to Moses, Behold, I will rain bread from heaven for you; and the people shall go out and gather the daily need on its day, that I may prove them, whether they will walk in my law, or not. 5 And it shall come to pass on the sixth day, that they shall prepare what they have brought in; and it shall be twice as much as they shall gather daily. 6 And Moses and Aaron said to all the children of Israel, In the evening, then shall ye know that Jehovah has brought you out from the land of Egypt; 7 and in the morning, then shall ye see the glory of Jehovah; for he has heard your murmurings against Jehovah; — and what are we, that ye murmur against us? 8 And Moses said, When Jehovah gives you in the evening flesh to eat, and in the morning bread to the full; for Jehovah hears your murmurings which ye murmur against him...and what arewe? your murmurings are not against us, but against Jehovah. 9 And Moses spoke to Aaron, Say to all the assembly of the children of Israel, Come near into the presence of Jehovah; for he has heard your murmurings. 10 And it came to pass, when Aaron spoke to the whole assembly of the children of Israel, that they turned toward the wilderness, and behold, the glory of Jehovah appeared in the cloud. 11 And Jehovah spoke to Moses, saying, 12 I have heard the murmurings of the children of Israel: speak to them, saying, Between the two evenings ye shall eat flesh, and in the morning ye shall be filled with bread; and ye shall know that I am Jehovah your God*GodHebrew: Elohim

13 And it came to pass in the evening, that quails came up, and covered the camp; and in the morning the dew lay round the camp. 14 And when the dew that lay round it was gone up, behold, on the face of the wilderness there was something fine, granular, fine as hoar-frost, on the ground. 15 And the children of Israel saw it, and said one to another, What is it? for they did not know what it was. And Moses said to them, This is the bread which Jehovah has given you to eat. 16 This is the thing which Jehovah has commanded: Gather of it every man according to what he can eat, an omer a poll, according to the number of your persons: ye shall take every man for those that are in his tent. 17 And the children of Israel did so, and gathered, some much, some little. 18 And they measured with the omer: then he that gathered much had nothing over, and he that gathered little wanted nothing: they had gathered every man according to the measure of his eating. 19 And Moses said to them, Let no man leave any of it until the morning. 20 But they did not hearken to Moses; and some men left of it until the morning; then worms bred in it and it stank. And Moses was wroth with them. 21 And they gathered it every morning, every man as much as he could eat; and when the sun became hot, it melted.

22 And it came to pass on the sixth day, that they gathered twice as much bread, two omers for one; and all the princes of the assembly came and told Moses. 23 And he said to them, This is what Jehovah has said: To-morrow is the rest, the holy sabbath, of Jehovah: bake what ye will bake, and cook what ye will cook; and lay up for yourselves all that remains over, to be kept for the morning. 24 And they laid it up for the morning, as Moses had commanded; and it did not stink, neither was there any worm in it. 25 And Moses said, Eat it to-day; for to-day is sabbath to Jehovah: to-day ye shall not find it in the field. 26 Six days shall ye gather it; but on the seventh day is sabbath: on it there shall be none. 27 And it came to pass on the seventh day that there went out some from the people to gather it, and they found none. 28 And Jehovah said to Moses, How long do ye refuse to keep my commandments and my laws? 29 See, for Jehovah hath given you the sabbath; therefore he giveth you on the sixth day the bread for two days. Abide every man in his place: let no man go from his place on the seventh day. 30 And the people rested on the seventh day. 31 And the house of Israel called its name Manna; and it was like coriander-seed, white; and the taste of it was like cake with honey.

32 And Moses said, This is the thing which Jehovah has commanded: Fill an omer of it to be kept for your generations; that they may see the bread that I gave you to eat in the wilderness, when I brought you out of the land of Egypt. 33 And Moses said to Aaron, Take a pot, and put in it an omer full of manna, and deposit it before Jehovah, to be kept for your generations. 34 As Jehovah had commanded Moses, so Aaron deposited it before the Testimony, to be kept. 35 And the children of Israel ate the manna forty years, until they came into an inhabited land: they ate the manna until they came to the borders of the land of Canaan. 36 Now an omer is the tenth part of an ephah.

1 Toată adunarea copiilor lui Israel a*Num. 33:10,11. plecat din Elim și a ajuns în pustia Sin*Ezec. 30:15., care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieșirea lor din țara Egiptului. 2 Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit*Cap. 15:24.Ps. 106:25.1 Cor. 10:10. în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron. 3 Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de*Plâng. 4:9. n-am murit loviți de mâna Domnului în țara Egiptului, când*Num. 11:4,5. ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta." 4 Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine*Ps. 78:24,25;105:40.Ioan 6:31,32.1 Cor. 10:3. din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la*Cap. 15:25.Deut. 8:2,16. încercare și să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. 5 În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea*Vers. 22.Lev. 25:21. de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi." 6 Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară*Vers. 12,13. Cap. 6:7.Num. 16:28-30., veți înțelege că Domnul este Acela care v-a scos din țara Egiptului. 7 Și mâine dimineață, veți vedea slava*Vers. 10.Is. 35:2.Is. 40:5.Ioan 11:4,40. Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce*Num. 16:11. suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?" 8 Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, și mâine dimineață vă va da pâine să vă săturați, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-ați rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva*1 Sam. 8:7.Luca 10:16.Rom. 13:2. Domnului." 9 Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiați-vă*Num. 16:16. înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile.’" 10 Și, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a*Vers. 7. Cap. 13:21.Num. 16:19.1 Împ. 8:10,11. arătat în nor. 11 Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 12 „Am*Vers. 8. auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele*Vers. 6. două seri aveți să mâncați carne, și dimineața*Vers. 7. vă veți sătura de pâine și veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’" 13 Seara au venit niște*Num. 11:31.Ps. 78:27,28;105:40. prepelițe și au acoperit tabăra, și dimineața s-a așezat un strat gros de rouă*Num. 11:9. în jurul taberei. 14 Când s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva*Num. 11:7.Deut. 8:3.Neem. 9:15.Ps. 78:24;105:40. mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pământ. 15 Copiii lui Israel s-au uitat la ea și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?" căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este*Ioan 6:31,49,58.1 Cor. 10:3. pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană. 16 Iată ce a poruncit Domnul: ‘Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un*Vers. 36. omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.’" 17 Israeliții au făcut așa și au strâns unii mai mult, alții mai puțin. 18 În urmă o măsurau cu omerul, și cine*2 Cor. 8:15. strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puțin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. 19 Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineața." 20 N-au ascultat de Moise și s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineața, dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. 21 Astfel, în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană și, când venea căldura soarelui, se topea. 22 În ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta. 23 Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mâine este ziua de*Gen. 2:3. Cap. 20:8;31:15;35:3.Lev. 23:3. odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămâne!" 24 Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise, și nu s-a*Vers. 20. împuțit și n-a făcut viermi. 25 Moise a zis: „Mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp. 26 Veți strânge timp*Cap. 20:9,10. de șase zile, dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi." 27 În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strângă mană, și n-au găsit. 28 Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveți de gând să nu păziți*2 Împ. 17:14.Ps. 78:10,22;106:13. poruncile și legile Mele? 29 Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește." 30 Și poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. 31 Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană"*16:31 Mana, numită așa pentru că israeliții, când au văzut-o întâia dată, au strigat: „Man hu?" (Ce este aceasta?) (vers. 15).. Ea semăna*Num. 11:7,8. cu bobul de coriandru; era albă și avea un gust de turtă cu miere. 32 Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului.’" 33 Și Moise a zis lui Aaron*Evr. 9:4.: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri." 34 După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus*Cap. 25:16,21;40:20.Num. 17:10.Deut. 10:5.1 Împ. 8:9. înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. 35 Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci*Num. 33:38.Deut. 8:2,3.Neem. 9:20,21.Ioan 6:31,49. de ani, până*Ios. 5:12.Neem. 9:15. la sosirea lor într-o țară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului. 36 Omerul este a zecea parte dintr-o efă.