1 And Jehovah spoke to Moses and Aaron in the land of Egypt, saying, 2 This month shall be unto you the beginning of months: it shall be the first month of the year to you. 3 Speak unto all the assembly of Israel, saying, On the tenth of this month let them take themselves each a lamb, for a father’s house, a lamb for a house. 4 And if the household be too small for a lamb, let him and his neighbour next unto his house take it according to the number of the souls; each according to the measure of his eating shall ye count for the lamb. 5 Your lamb shall be without blemish, a yearling male; ye shall take it from the sheep, or from the goats. 6 And ye shall keep it until the fourteenth day of this month; and the whole congregation of the assembly of Israel shall kill it between the two evenings. 7 And they shall take of the blood, and put it on the two door-posts and on the lintel of the houses in which they eat it. 8 And they shall eat the flesh in that night, roast with fire, and unleavened bread; with bitter herbs shall they eat it. 9 Ye shall eat none of it raw, nor boiled at all with water, but roast with fire; its head with its legs and with its in-wards. 10 And ye shall let none of it remain until the morning; and what remaineth of it until the morning ye shall burn with fire. 11 And thus shall ye eat it: your loins shall be girded, your sandals on your feet, and your staff in your hand; and ye shall eat it in haste; it is Jehovah’s passover. 12 And I will go through the land of Egypt in that night, and smite all the firstborn in the land of Egypt, both man and beast; and against all the gods of Egypt I will execute judgment: I am Jehovah. 13 And the blood shall be for you as a sign on the houses in which ye are; and when I see the blood, I will pass over you; and the plague shall not be among you for destruction, when I smite the land of Egypt. 14 And this day shall be unto you for a memorial; and ye shall celebrate it as a feast to Jehovah; throughout your generations as an ordinance for ever shall ye celebrate it. 15 Seven days shall ye eat unleavened bread: on the very first day ye shall put away leaven out of your houses; for whoever eateth leavened bread from the first day until the seventh day — that soul shall be cut off from Israel. 16 And on the first day ye shall have a holy convocation, and on the seventh day a holy convocation: no manner of work shall be done on them, save what is eaten by every person — that only shall be done by you. 17 And ye shall keep the feast of unleavened bread; for in this same day have I brought your hosts out of the land of Egypt; and ye shall keep this day in your generations as an ordinance for ever. 18 In the first month, on the fourteenth day of the month, in the evening, ye shall eat unleavened bread until the one and twentieth day of the month in the evening. 19 Seven days shall there be no leaven found in your houses; for whoever eateth what is leavened — that soul shall be cut off from the assembly of Israel, whether he be a sojourner, or born in the land. 20 Ye shall eat nothing leavened: in all your dwellings shall ye eat unleavened bread.

21 And Moses called all the elders of Israel, and said to them, Seize and take yourselves lambs for your families, and kill the passover. 22 And take a bunch of hyssop, and dip it in the blood that is in the bason, and smear the lintel and the two door-posts with the blood that is in the bason; and none of you shall go out of the door of his house until the morning. 23 And Jehovah will pass through to smite the Egyptians; and when he sees the blood on the lintel, and on the two door-posts, Jehovah will pass over the door, and will not suffer the destroyer to come into your houses to smite you. 24 And ye shall observe this as an ordinance for thee and for thy sons for ever. 25 And it shall come to pass, when ye are come into the land that Jehovah will give you, as he has promised, that ye shall keep this service. 26 And it shall come to pass, when your children shall say to you, What mean ye by this service? 27 that ye shall say, It is a sacrifice of passover to Jehovah, who passed over the houses of the children of Israel in Egypt when he smote the Egyptians and delivered our houses. And the people bowed their heads and worshipped. 28 And the children of Israel went away, and did as Jehovah had commanded Moses and Aaron; so did they.

29 And it came to pass that at midnight Jehovah smote all the firstborn in the land of Egypt, from the firstborn of Pharaoh who sat on his throne to the firstborn of the captive that was in the dungeon, and all the firstborn of cattle. 30 And Pharaoh rose up in the night, he, and all his bondmen, and all the Egyptians; and there was a great cry in Egypt; for there was not a house in which there was not one dead. 31 And he called Moses and Aaron in the night, and said, Rise up, go away from among my people, both ye and the children of Israel; and go, serve Jehovah, as ye have said. 32 Also take your flocks and your herds, as ye have said, and go; and bless me also. 33 And the Egyptians urged the people, to send them out of the land in haste; for they said, We are all dead men! 34 And the people took their dough before it was leavened; their kneading-troughs bound up in their clothes upon their shoulders. 35 And the children of Israel had done according to the word of Moses, and they had asked of the Egyptians utensils of silver, and utensils of gold, and clothing. 36 And Jehovah had given the people favour in the eyes of the Egyptians, and they gave to them; and they spoiled the Egyptians.

37 And the children of Israel journeyed from Rameses to Succoth, about six hundred thousand on foot that were men, besides children. 38 And a mixed multitude went up also with them; and flocks and herds — very much cattle. 39 And they baked the dough that they brought forth out of Egypt into unleavened cakes, for it was not leavened; for they were driven out of Egypt, and could not wait; neither had they prepared for themselves any food. 40 And the residence of the children of Israel that they resided in Egypt was four hundred and thirty years. 41 And it came to pass at the end of the four hundred and thirty years, on that same day it came to pass that all the hosts of Jehovah went out from the land of Egypt. 42 It is a night of observance to Jehovah, because of their being brought out from the land of Egypt: that same night is an observance to Jehovah for all the children of Israel in their generations.

43 And Jehovah said to Moses and Aaron, This is the ordinance of the passover: No stranger shall eat of it; 44 but every man’s bondman that is bought for money — let him be circumcised: then shall he eat it. 45 A settler and a hired servant shall not eat it. 46 In one house shall it be eaten; thou shalt not carry forth any of the flesh abroad out of the house; neither shall ye break a bone thereof. 47 All the assembly of Israel shall hold it. 48 And when a sojourner sojourneth with thee, and would hold the passover to Jehovah, let all his males be circumcised, and then let him come near and hold it; and he shall be as one that is born in the land; but no uncircumcised person shall eat thereof. 49 One law shall be for him that is home-born and for the sojourner that sojourneth among you. 50 And all the children of Israel did as Jehovah had commanded Moses and Aaron; so did they. 51 And it came to pass on that same day, that Jehovah brought the children of Israel out of the land of Egypt according to their hosts.

1 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului: 2 „Luna*Cap. 13:4.Deut. 16:1. aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel și spuneți-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4 Dacă sunt prea puțini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceți socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. 5 Să fie un miel fără*Lev. 22:19-21.Mal. 1:8,14.Evr. 9:14.1 Pet. 1:19. cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să luați un miel sau un ied. 6 Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea*Lev. 23:5.Num. 9:3;28:16.Deut. 16:1,6. a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara*12:6 Evreiește: între cele două seri.. 7 Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. 8 Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, și anume s-o mănânce cu azimi*Cap. 34:25.Num. 9:11.Deut. 16:3.1 Cor. 5:8. și cu verdețuri amare. 9 Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie*Deut. 16:7. fript la foc: atât capul, cât și picioarele și măruntaiele. 10 Să*Cap. 23:18;34:25. nu lăsați nimic din el până a doua zi dimineața; și dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineața, să-l ardeți în foc. 11 Când îl veți mânca, să aveți mijlocul încins, încălțămintea în picioare și toiagul în mână și să-l mâncați în grabă, căci sunt Paștele*Deut. 16:5. Domnului. 12 În noaptea aceea, Eu voi trece*Cap. 11:4,5.Amos 5:17. prin țara Egiptului și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace, și voi face judecată împotriva tuturor zeilor*Num. 33:4. Egiptului; Eu*Cap. 6:2., Domnul. 13 Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi țara Egiptului. 14 Și pomenirea*Cap. 13:9. acestei zile s-o păstrați și s-o prăznuiți printr-o sărbătoare*Lev. 23:4,5.2 Împ. 23:21. în cinstea Domnului; s-o prăznuiți ca o*Vers. 24,43. Cap. 13:10. lege veșnică pentru urmașii voștri. 15 Timp de șapte*Cap. 13:6,7;23:15;34:18,25.Lev. 23:5,6.Num. 28:17.Deut. 16:3,8.1 Cor. 5:7. zile, veți mânca azimi. Din cea dintâi zi, veți scoate aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a șaptea va fi nimicit*Gen. 17:14.Num. 9:13. din Israel. 16 În ziua dintâi, veți avea o adunare de sărbătoare*Lev. 23:7,8.Num. 28:18,25. sfântă; și în ziua a șaptea, veți avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceți nicio muncă în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți mâncarea fiecărui ins. 17 Să țineți Sărbătoarea Azimilor, căci chiar*Cap. 13:3. în ziua aceea voi scoate oștile voastre din țara Egiptului; să țineți ziua aceea ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 18 În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncați azimi, până în seara zilei a douăzeci și una a lunii*Lev. 23:5.Num. 28:16.. 19 Timp de*Cap. 23:15;34:18.Deut. 16:3.1 Cor. 5:7,8. șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit*Num. 9:13. din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. 20 Să nu mâncați pâine dospită, ci, în toate locuințele voastre, să mâncați azimi.’" 21 Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă de luați un miel*Vers. 3.Num. 9:4.Ios. 5:10.2 Împ. 23:21.Ezra 6:20.Mat. 26:18,19.Marcu 14:12-16.Luca 22:7. pentru familiile voastre și înjunghiați Paștele. 22 Să luați*Evr. 11:28. apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiați în sângele din strachină și să ungeți*Vers. 7. pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineața. 23 Când*Vers. 12,13. va trece Domnul ca să lovească Egiptul și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu*Ezec. 9:6.Apoc. 7:3;9:4. va îngădui Nimicitorului*2 Sam. 24:16.1 Cor. 10:10.Evr. 11:28. să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24 Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac. 25 Când veți intra în țara pe care v-o va da Domnul*Cap. 3:8,17., după făgăduința Lui, să țineți acest obicei sfânt. 26 Și când*Cap. 13:8,14.Deut. 32:7.Ios. 4:6.Ps. 78:6. vă vor întreba copiii voștri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’, 27 să răspundeți*Vers. 11.: ‘Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul și ne-a scăpat casele noastre.’" Poporul s-a*Cap. 4:31. plecat și s-a închinat până la pământ. 28 Și copiii lui Israel au plecat și au făcut*Evr. 11:28. cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.

29 La*Cap. 11:4. miezul nopții, Domnul a*Num. 33:4.Ps. 78:51;105:36;135:8;136:10. lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la*Cap. 4:23;11:5. întâiul născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniță și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor. 30 Faraon s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui și toți egiptenii, și au fost mari țipete*Cap. 11:6.Prov. 21:13.Amos 5:17.Iac. 2:13. în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. 31 În aceeași noapte, Faraon a chemat*Cap. 11:1.Ps. 105:38. pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și*Cap. 10:9. copiii lui Israel. Duceți-vă să slujiți Domnului, cum ați zis. 32 Luați-vă*Cap. 10:26. și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă și*Gen. 27:34. binecuvântați-mă." 33 Egiptenii*Cap. 11:8.Ps. 105:38. zoreau poporul și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: „Altfel, toți*Gen. 20:3. vom pieri." 34 Poporul și-a luat plămădeala (coca) înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine și le-au pus pe umeri. 35 Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise și au cerut egiptenilor*Cap. 3:22;11:2. vase de argint, vase de aur și haine. 36 Domnul a*Cap. 3:21;11:3. făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Și astfel au*Gen. 15:14. Cap. 3:22.Ps. 105:37. jefuit pe egipteni.

37 Copiii*Num. 33:3,5. lui Israel au plecat din*Gen. 47:11. Ramses spre Sucot, în număr de aproape*Gen. 12:2;46:3. Cap. 38:26.Num. 1:46;11:21. șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. 38 O mulțime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi. 39 Cu plămădeala pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat, căci fuseseră izgoniți*Cap. 6:1;10:11;12:33. de egipteni fără să mai poată zăbovi și fără să-și ia merinde cu ei. 40 Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci*Gen. 15:13.Fapte 7:6.Gal. 3:17. de ani. 41 Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile*Cap. 7:4. Vers. 51. Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42 Noaptea*Deut. 16:6. aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din țara Egiptului. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toți copiii lui Israel și de urmașii lor.

43 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată porunca*Num. 9:14. privitoare la Paște: niciun străin să nu mănânce din ele. 44 Să tai împrejur*Gen. 17:12,13. pe orice rob cumpărat cu bani, și apoi să mănânce din ele. 45 Veneticul*Lev. 22:10. și simbriașul să nu mănânce. 46 Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luați deloc carne afară din casă și să nu zdrobiți*Num. 9:12.Ioan 19:33,36. niciun os. 47 Toată*Vers. 6.Num. 9:13. adunarea lui Israel să facă Paștele. 48 Dacă un străin*Num. 9:14. care va locui la tine va vrea să facă Paștele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, și va fi ca și băștinașul, dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele. 49 Aceeași lege*Num. 9:14;15:15,16.Gal. 3:28. va fi pentru băștinaș ca și pentru străinul care va locui în mijlocul vostru." 50 Toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51 Și chiar în ziua aceea*Vers. 41., Domnul a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel, după*Cap. 6:26. oștile lor.