1 And he cried in mine ears with a loud voice, saying, Draw near, ye that have charge of the city, and every man with his destroying weapon in his hand. 2 And behold, six men came from the way of the upper gate, which is turned toward the north, and every man with his slaughter weapon in his hand; and in the midst of them, one man clothed with linen, with a writer’s ink-horn by his side; and they went in, and stood beside the brazen altar. 3 And the glory of the God*GodHebrew: Elohim of Israel was gone up from the cherub, whereupon it was, to the threshold of the house; and he called to the man clothed with linen, who had the writer’s ink-horn by his side; 4 and Jehovah said unto him, Go through the midst of the city, through the midst of Jerusalem, and set a mark upon the foreheads of the men that sigh and that cry for all the abominations that are done in the midst thereof.

5 And to the others he said in my hearing, Go after him through the city, and smite: let not your eye spare, neither have pity. 6 Slay utterly the old man, the young man, and the maiden, and little children, and women; but come not near any man upon whom is the mark; and begin at my sanctuary. Then they began at the elders who were before the house. 7 And he said unto them, Defile the house, and fill the courts with the slain: go forth. And they went forth, and smote in the city. 8 And it came to pass, while they were smiting, and I was left, that I fell upon my face, and cried, and said, Ah, Lord Jehovah! wilt thou destroy all the remnant of Israel in thy pouring out of thy fury upon Jerusalem? 9 And he said unto me, The iniquity of the house of Israel and Judah is exceeding great, and the land is full of blood, and the city full of perverseness; for they say, Jehovah hath forsaken the earth, and Jehovah seeth not. 10 And as for me also, mine eye shall not spare, neither will I have pity: I will recompense their way upon their head. 11 And behold, the man clothed with linen, who had the ink-horn by his side, reported the matter, saying, I have done as thou hast commanded me.

1 Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiați-vă, voi, care trebuie să pedepsiți cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!" 2 Și iată că au venit șase oameni de pe drumul porții de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un*Lev. 16:4. Cap. 10:2,6,7.Apoc. 15:6. om îmbrăcat într-o haină de in și cu o călimară la brâu. Au venit și s-au așezat lângă altarul de aramă. 3 Slava*Cap. 3:23;8:4;10:4,18;11:22,23. Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era și s-a îndreptat spre pragul casei, și El a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in și care avea călimara la brâu. 4 Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un*Exod 12:7.Apoc. 7:3;9:4;13:16,17;20:4. semn pe fruntea oamenilor care suspină*Ps. 119:53,136.Ier. 13:17.2 Cor. 12:21.2 Pet. 2:8. și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc acolo." 5 Iar celorlalți le-a zis în auzul meu: „Treceți după el în cetate și loviți; ochiul vostru*Vers. 10. Cap. 5:11. să fie fără milă și să nu vă îndurați! 6 Ucideți*2 Cron. 36:17. și nimiciți pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei, dar să nu vă atingeți*Apoc. 9:4. de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeți*Ier. 25:28.1 Pet. 4:17. însă cu Locașul Meu cel Sfânt!" Ei*Cap. 8:11,12,16. au început cu bătrânii care erau înaintea Templului. 7 Și El le-a zis: „Spurcați casa și umpleți curțile cu morți!… Ieșiți!…" Ei au ieșit și au început să ucidă în cetate. 8 Pe când ucideau ei astfel și eu stăteam încă singur acolo, am*Num. 14:5;16:4,22,45.Ios. 7:6. căzut cu fața la pământ și am strigat: „Ah*Cap. 11:13., Doamne Dumnezeule, vrei să nimicești oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ți urgia asupra Ierusalimului?" 9 El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel și Iuda este mare, peste măsură de mare! Țara este plină de omoruri și cetatea este plină*2 Împ. 21:16. Cap. 8:17. de nedreptate, căci ei zic: ‘Domnul*Cap. 8:12. a părăsit țara și Domnul*Ps. 10:11.Is. 29:15. nu vede nimic!’ 10 De aceea și Eu*Cap. 5:11;7:4;8:18. voi fi fără milă și nu Mă voi îndura, ci voi face*Cap. 11:21. să cadă asupra capului lor faptele lor." 11 Și iată că omul cel îmbrăcat în haina de in și care avea călimara la brâu a adus următorul răspuns: „Am făcut ce mi-ai poruncit!"