Romanos 4

1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam*Is. 51:2.Mat. 3:9.Ioan 8:33,39.2 Cor. 11:22.? 2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit*Cap. 3:20,27,28. prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce zice Scriptura? „Avraam*Gen. 15:6.Gal. 3:6.Iac. 2:23. a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire." 4 Însă, celui*Cap. 11:6. ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; 5 pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit*Ios. 24:2., credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. 6 Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. 7 „Ferice*Ps. 32:1,2.", zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! 8 Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!" 9 Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire". 10 Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11 Apoi, a*Gen. 17:10. primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să*Luca 19:9. Vers. 12,16.Gal. 3:7. fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta 12 și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.

Moștenirea vine prin credință

13 În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni*Gen. 17:4.Gal. 3:29. lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință. 14 Căci*Gal. 3:18., dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică și făgăduința este nimicită, 15 pentru că Legea*Cap. 3:20;5:13,20;7:8,10,11.1 Cor. 15:56.2 Cor. 3:7,9.Gal. 3:10,19.1 Ioan 3:4. aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16 De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin har*Cap. 3:24., și pentru ca*Gal. 3:22. făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care*Is. 51:2. Cap. 9:8. are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17 după cum este scris: „Te-am*Gen. 17:5. rânduit să fii tatăl multor neamuri." El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care*Cap. 8:11.Efes. 2:1,5. înviază morții și care cheamă lucrurile*Cap. 9:26.1 Cor. 1:28.1 Pet. 2:10. care nu sunt ca și cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa*Gen. 15:5. va fi sămânța ta." 19 Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a*Gen. 17:17;18:11.Evr. 11:11,12. uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20 El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21 deplin încredințat că El ce făgăduiește poate*Ps. 115:3.Luca 1:37,45.Evr. 11:19. să și împlinească. 22 De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire". 23 Dar nu*Cap. 15:4.1 Cor. 10:6,11. numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire", 24 ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel*Fapte 2:24;13:30. ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25 care*Is. 53:5,6. Cap. 3:25;5:6; 8:32.2 Cor. 5:21.Gal. 1:4.Evr. 9:28.1 Pet. 2:24;3:18. a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat*1 Cor. 15:17.1 Pet. 1:21. din pricină că am fost socotiți neprihăniți.

Te Tauira a Āperahama

1 He aha rā, ki tā tātou, te mea i riro i a Āperahama, i tō tātou tupuna i runga i te kikokiko? 2 Mehemea hoki nā ngā mahi i tika ai a Āperahama, he mea tāna e whakamanamana ai ia; otirā, kāhore ki te Atua. 3 E pēhea ana oti tā te karaipiture? "I whakapono a Āperahama ki te Atua, ā, whakairia ana hei tika mōna."

4 Nā, he tangata e mahi ana, e kore e kīia te utu mōna he mea aroha noa, engari, he mea mō tāna. 5 Otirā, ko te tangata kāhore e mahi, engari, e whakapono ana ki te kaiwhakatika i te tangata karakiakore, ka whakairia tōna whakapono hei tika mōna. 6 Pērā hoki me tā Rāwiri kōrero i te manaaki ki te tangata, ka whakairia nei e te Atua he tika ki a ia, motu kē i ngā mahi. 7 I kī ai ia:

"Ka hari te hunga

kua oti ā rātou mahi tutū te muru,

ō rātou hara te hīpoki!

8 Ka hari te tangata

e kore nei e whakairia e te Ariki he hara ki a ia."

9 E kōrerotia ana rānei tēnei haringa mō te kotinga, mō te kotingakore anō rānei? E mea ana hoki tātou, "I whakairia tōna whakapono hei tika mō Āperahama." 10 He pēhea rā te whakairinga? I a ia i te kotinga, i te kotingakore rānei? He teka i a ia i te kotinga, engari, i te kotingakore, 11 ā, riro ana i a ia te kotinga hei tohu, hei hīri mō te tika o tōna whakapono, i a ia i te kotingakore. Kia waiho ai ia hei matua ki te hunga katoa e whakapono ana, ahakoa kāhore rātou i kotia, kia whakairia ai te tika ki a rātou; 12 hei matua anō mō te kotinga ki te hunga ehara i te mea nō te kotinga anake, engari, e takahi ana hoki i runga i ngā tapuae o taua whakapono o tō tātou matua, o Āperahama, i a ia kāhore anō i kotia.

Mā te Whakapono e Tukuna mai ai te Kī Taurangi a te Atua

13 Ehara i te mea i nā runga mai i te ture te kupu ki a Āperahama rātou ko ōna uri mō te ao ka riro i a ia; engari, i nā runga mai i te tika o te whakapono. 14 Mehemea hoki ka riro i te hunga ture, kua tikangakore te whakapono, kua taka te kupu whakaari. 15 Ko tā te ture hoki e mahi ai, he riri; engari, ki te kāhore he ture, kāhore hoki he hara.

16 Koia i nā rototia ai i te whakapono, kia waiho ai mā te aroha noa; kia ū ai te kupu whakaari ki te whānau katoa; ehara i te mea ki tō te ture anake, engari, ki tō te whakapono anō o Āperahama, ko ia nei hoki te matua o tātou katoa, 17 ko te mea hoki ia i tuhituhia, "Kua waiho koe e ahau hei matua ki ngā iwi maha," he matua i te aroaro o tāna i whakapono ai, arā o te Atua, e whakaora nei i ngā tūpāpaku, e karanga nei i ngā mea kua kāhore me te mea kei konei nei anō.

18 Ahakoa kāhore he rawa, ū tonu tōna mānakonako ki a ia, kia meinga ai ia hei matua mō ngā iwi maha, pērā me te mea i kōrerotia, "Ka pēnei tāu whānau." 19 Kīhai anō i ngoikore tōna whakapono, i mahara iho ia ki tōna tinana, he pēnei me te mea kua tūpāpakutia, wāhi iti hoki kua kotahi rau ōna tau, ki te tūpāpakutanga hoki o te kōpū o Hera. 20 Āe, i titiro ia ki te kupu whakaari a te Atua, kīhai ia i ruarua i runga i te whakapono kore, engari, ka kaha tonu tōna whakapono, me te whakakorōria ki te Atua. 21 Ū tonu hoki tōna whakaaro e taea e ia te mea tāna i kōrero ai. 22 Koia hoki "I whakairia ai ki a ia hei tika." 23 Otirā, ehara i te mea he whakaaro ki a ia anake i tuhituhia ai taua whakairinga ki a ia; 24 engari, he whakaaro ki a tātou anō hoki; ka whakairia ki a tātou e whakapono nei ki te kaiwhakaara i a Īhu, i tō tātou Ariki, i te hunga mate. 25 I tukua nei mō ō tātou hē, i whakaarahia mō tātou kia whakatikaia.