Romanos 5

Roadele acestui fapt

1 Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință*Is. 32:17.Ioan 16:33. Cap. 3:28,30., avem*5:1 Sau: să avem. pace*Efes. 2:14.Col. 1:20. cu Dumnezeu, prin*Ioan 10:9;14:6.Efes. 2:18;3:12.Evr. 10:19. Domnul nostru Isus Hristos. 2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în*1 Cor. 15:1. care suntem și ne bucurăm*Evr. 3:6. în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3 Ba mai mult, ne*Mat. 5:11,12.Fapte 5:41.2 Cor. 12:10.Filip. 2:17.Iac. 1:2,12.1 Pet. 3:14. bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm*Iac. 1:3. că necazul aduce răbdare, 4 răbdarea*Iac. 1:12. aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. 5 Însă nădejdea*Filip. 1:20. aceasta nu înșală, pentru că*2 Cor. 1:22.Gal. 4:6.Efes. 1:13,14. dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. 6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a*Cap. 4:25. Vers. 8. murit pentru cei nelegiuiți. 7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu*Ioan 15:13.1 Pet. 3:18.1 Ioan 3:16;4:9,10. Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. 9 Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin*Cap. 3:25.Efes. 2:13.Evr. 9:14.1 Ioan 1:7. sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu*Cap. 1:18.1 Tes. 1:10.. 10 Căci, dacă*Cap. 8:32. atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați*2 Cor. 5:18,19.Efes. 2:16.Col. 1:20,21. cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin*Ioan 5:26;14:19.2 Cor. 4:10,11. viața Lui. 11 Și nu numai atât, dar ne*Cap. 2:17;3:29,30.Gal. 4:9. și bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

Păcatul și harul

12 De aceea, după cum printr-un*Gen. 3:6.1 Cor. 15:21. singur om a intrat păcatul în lume și prin*Gen. 2:17. Cap. 6:23.1 Cor. 15:21. păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit… 13 (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul*Cap. 4:15.1 Ioan 3:4. nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege. 14 Totuși moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care*1 Cor. 15:21,22,45. este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. 15 Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor*Is. 53:11.Mat. 20:28;26:28. mulți. 16 Și darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greșeli a adus o hotărâre de iertare. 17 Dacă deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii vor domni în viață prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos!) 18 …Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care a lovit pe*Ioan 12:32.Evr. 2:9. toți oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viața. 19 Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți. 20 Ba încă și Legea*Ioan 15:22. Cap. 3:20;4:15;7:8.Gal. 3:19,23. a venit pentru ca să se înmulțească greșeala, dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit*Luca 7:47.1 Tim. 1:14. și mai mult, 21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Tika ki te Atua

1 Nā, i te mea ka tika nei i te whakapono, kia mau tā tātou maunga rongo ki te Atua, he mea nā tō tātou Ariki, nā Īhu Karaiti; 2 nāna nei te whakatatanga i a tātou i runga i te whakapono ki tēnei aroha noa e tū nei tātou; ā, kia hari tātou i te mea ka tūmanako nei tātou ki te korōria o te Atua. 3 Ā, ehara i te mea ko tērā anake, engari, kia whakamanamana anō tātou ki ō tātou mamae; e mōhio ana hoki ko tā te mamae e mahi ai he manawanui; 4 ko tā te manawanui he mātauranga; ko tā te mātauranga he tūmanako; 5 e kore anō e whakamā i te mea ka tūmanako nei. Kua ringihia hoki te aroha o te Atua ki ō tātou ngākau e te Wairua Tapu kua hōmai nei ki a tātou.

6 I a tātou hoki e ngoikore tonu ana, i te wā i rite ai, ka mate a te Karaiti mō te hunga karakiakore. 7 E mate whakauaua hoki tētahi mō te tangata tika; tērā pea ia tētahi e māia rawa kia mate mō te tangata pai. 8 Heoi, e whakakitea nuitia ana e te Atua tōna aroha ki a tātou, i te mea, i a tātou anō e hara ana, ka mate a te Karaiti mō tātou.

9 Nā, i a tātou ka tika nei i ōna toto, tērā noa ake he whakaoranga māna i a tātou i te riri o te Atua. 10 Mehemea hoki, i te wā he hoa whawhai tātou, ka houhia tā tātou rongo ki te Atua i runga i te matenga o tāna Tama, tērā noa ake, i te mea ka mau nei te rongo, he whakaoranga mō tātou, i a ia kua ora nei. 11 Ehara hoki i te mea ko tērā anake, engari, e whakamanamana ana anō tātou ki te Atua, he mea nā tō tātou Ariki, nā Īhu Karaiti, nāna nei tēnei houhanga rongo ki a tātou.

Ko Ārama rāua ko Īhu Karaiti

12 Nā, ka rite ki te putanga mai o te hara ki te ao, he mea nā te tangata kotahi, me te mate anō i runga i te hara; ka hōrapa te mate ki ngā tāngata katoa; nō te mea kua hara katoa. 13 I te ao nei hoki te hara, ā tae noa mai te ture; otirā, e kore e whakairia te hara i te mea kāhore he ture. 14 Ahakoa rā he mana kīngi tō te mate nō Ārama iho anō taea noatia a Mohi, ki te hunga rawa kīhai nei i rite tō rātou hara ki tō Ārama poka kē. He āhua nei hoki ia nō tēnei i tāria nei.

15 Otirā, kīhai i rite ki te hara te mea i hōmai noa mai. Mehemea hoki nā te hara o te kotahi i mate ai te tokomaha, waihoki tērā noa atu te huanga ki te tokomaha o tō te Atua aroha noa, o te mea hōmai hoki i runga i te aroha noa o te tangata kotahi, o Īhu Karaiti. 16 Kīhai anō hoki i rite te mea i hōmai ki tō te kotahi i hara. Nō te kotahi hoki te whakawā i tau ai te hē; nō ngā hara maha ia te mea i hōmai noa mai hei whakatika. 17 Mehemea hoki nā te hara o te kotahi i kīngi ai te mate, he mea nā te tangata kotahi; waihoki tērā noa ake he kīngitanga i runga i te ora mō te hunga ka riro nei i a rātou te aroha noa e hua tonu nei, me te tika i hōmai noa nei, he mea nā te kotahi, arā, nā Īhu Karaiti.

18 Āe rā, i te mea nā te hara kotahi i tau ai te hē ki ngā tāngata katoa, waihoki nā te tika kotahi i puta ai te mea hōmai noa ki ngā tāngata katoa, e tika ai, e ora ai. 19 Nā, i te mea nā te tutū o te tangata kotahi i whai hara ai te tokomaha, waihoki nā te ngohengohe o te kotahi, ka meinga te tokomaha kia tika.

20 I puta mai te ture kia nui ai te hara; heoi i te hara e nui noa ana, kua hua noa ake te aroha noa; 21 he mea hoki, i te hanga ko te hara te kīngi i roto i te mate, kia kīngi hoki ko te aroha noa i runga o te tika ki te ora tonu, he meatanga nā Īhu Karaiti, nā tō tātou Ariki.