1 Ferice de omul* care nu se duce la sfatul celor răi,

nu se oprește pe calea celor păcătoși

și nu se așază pe scaunul* celor batjocoritori,

2 ci își găsește plăcerea* în Legea Domnului

și zi și noapte cugetă la Legea* Lui!

3 El este ca un pom sădit* lângă un izvor de apă,

care își dă rodul la vremea lui

și ale cărui frunze nu se veștejesc;

tot ce începe duce la bun sfârșit*.

4 Nu tot așa este cu cei răi,

ci ei sunt ca pleava*, pe care o spulberă vântul.

5 De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății,

nici păcătoșii, în adunarea celor neprihăniți.

6 Căci Domnul* cunoaște calea celor neprihăniți,

dar calea păcătoșilor duce la pieire.