1 Pentru ce se întărâtă* neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?

2 Împărații pământului se răscoală

și domnitorii se sfătuiesc împreună

împotriva Domnului și împotriva Unsului Său*, zicând:

3 „Să le rupem* legăturile

și să scăpăm de lanțurile lor!"

4 Cel ce* șade în ceruri râde*,

Domnul Își bate joc de ei.

5 Apoi, în mânia Lui, le vorbește

și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:

6 „Totuși Eu am uns pe Împăratul Meu

pe Sion, muntele* Meu cel sfânt."

7 „Eu voi vesti hotărârea Lui", zice Unsul.

„Domnul Mi-a zis: ‘Tu* ești Fiul Meu!

Astăzi Te-am născut.

8 Cere-Mi* și-Ți voi da neamurile de moștenire

și marginile pământului în stăpânire!

9 Tu* le vei zdrobi cu un toiag de fier

și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.’"

10 Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune!

Luați învățătură, judecătorii pământului!

11 Slujiți* Domnului cu frică

și bucurați-vă tremurând*.

12 Dați cinste* Fiului, ca să nu Se mânie

și să nu pieriți pe calea voastră,

căci mânia* Lui este gata să se aprindă!

Ferice* de toți câți se încred în El!