1 Ai milă* de mine, Dumnezeule, ai milă de mine,

căci în Tine mi se încrede sufletul;

la* umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare

până* vor trece nenorocirile.

2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,

către Dumnezeu, care* lucrează pentru mine.

3 El* îmi va trimite izbăvire din cer,

în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă* ocări.

Da, Dumnezeu Își va* trimite bunătatea și credincioșia.

4 Sufletul meu este între niște lei:

stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,

în mijlocul unor oameni ai* căror dinți sunt sulițe și săgeți

și a căror limbă* este o sabie ascuțită.

5 Înalță-Te* peste ceruri, Dumnezeule,

peste tot pământul să se întindă slava Ta!

6 Ei* întinseseră un laț sub pașii mei;

sufletul mi se încovoia

și-mi săpaseră o groapă înainte:

dar au căzut ei în ea. (Oprire)

7 Inima mea este tare*, Dumnezeule, inima mea este tare;

voi cânta, da, și voi suna din instrumentele mele.

8 Trezește-te, suflete*! Treziți-vă, alăută și harpă!

Mă voi trezi în zori de zi.

9 Te voi lăuda* printre popoare, Doamne!

Te voi cânta printre neamuri.

10 Căci* bunătatea Ta ajunge până la ceruri

și credincioșia Ta, până la nori.

11 Înalță-Te* peste ceruri, Dumnezeule,

peste tot pământul să se întindă slava Ta!