1 Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:

„Nu* este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui."

2 Căci se măgulește* singur în ochii lui,

ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura.

3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare*;

nu mai vrea* să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.

4 În așternutul lui se gândește la răutate*,

stă pe* o cale care nu este bună

și nu urăște răul.

5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până* la ceruri

și credincioșia Ta, până la nori.

6 Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu

și judecățile* Tale sunt ca adâncul cel mare.

Doamne, Tu sprijini pe oameni* și pe dobitoace!

7 Cât* de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!

La umbra aripilor Tale găsesc* fiii oamenilor adăpost.

8 Se* satură de belșugul Casei Tale

și-i adăpi din șuvoiul* desfătărilor* Tale.

9 Căci* la Tine este izvorul vieții;

prin* lumina Ta vedem lumina.

10 Întinde-Ți și mai departe bunătatea peste* cei ce Te cunosc

și dreptatea peste cei cu inima neprihănită*!

11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru

și să nu mă pună pe fugă mâna celor răi!

12 Cei ce fac fărădelegea au și început să cadă;

sunt răsturnați și* nu pot să se mai scoale.