1 „Lăudați* pe Domnul, căci este bun*,

căci în veac ține îndurarea Lui!"

2 Așa să zică cei răscumpărați de Domnul,

pe* care i-a izbăvit El din* mâna vrăjmașului

3 și pe care i-a strâns din toate țările:

de la răsărit și de la apus,

de la miazănoapte și de la mare.

4 Ei pribegeau prin pustie*, umblau* pe căi neumblate

și nu găseau nicio cetate unde să poată locui.

5 Sufereau de foame și de sete;

le tânjea sufletul în ei.

6 Atunci*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,

și El i-a izbăvit din necazurile lor;

7 i-a călăuzit pe drumul* cel drept,

ca să ajungă într-o cetate de locuit.

8 O, de ar lăuda* oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!

9 Căci El a potolit* setea sufletului însetat

și a umplut de bunătăți sufletul flămând.

10 Cei ce ședeau* în întuneric și în umbra morții

trăiau legați* în ticăloșie și în fiare,

11 pentru că se* răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu,

pentru că nesocotiseră sfatul* Celui Preaînalt.

12 El le-a smerit inima prin suferință:

au căzut, și nimeni nu i-a* ajutat.

13 Atunci*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,

și El i-a izbăvit din necazurile lor.

14 I-a scos* din întuneric și din umbra morții

și le-a rupt legăturile.

15 O, de ar lăuda* oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!

16 Căci El a sfărâmat* porți de aramă

și a rupt zăvoare de fier.

17 Nebunii, prin* purtarea lor vinovată

și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți.

18 Sufletul* lor se dezgustase de orice hrană

și erau lângă* porțile morții.

19 Atunci*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,

și El i-a izbăvit din necazurile lor;

20 a trimis* Cuvântul Său și i-a tămăduit*,

și i-a* scăpat de groapă.

21 O, de ar lăuda* oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!

22 Să-I* aducă jertfe de mulțumire

și să* vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.

23 Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii

și făceau negoț pe apele cele mari,

24 aceia au văzut lucrările Domnului

și minunile Lui în mijlocul adâncului.

25 El a zis și* a pus să sufle furtuna,

care a ridicat valurile mării.

26 Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc;

sufletul* le era pierdut în fața primejdiei.

27 Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat

și zadarnică le era toată iscusința.

28 Atunci*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,

și El i-a izbăvit din necazurile lor.

29 A oprit* furtuna, a adus liniștea

și valurile s-au potolit.

30 Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit

și Domnul i-a dus în limanul dorit.

31 O, de ar lăuda* oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!

32 Să-L înalțe în* adunarea poporului

și să-L laude în adunarea bătrânilor!

33 El preface* râurile în pustiu

și izvoarele de apă, în pământ uscat,

34 țara* roditoare, în țară sărată,

din pricina răutății locuitorilor ei.

35 Tot El preface* pustiul în iaz

și pământul uscat, în izvoare de ape.

36 Așază acolo pe cei flămânzi,

și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;

37 însămânțează ogoare, sădesc vii

și le culeg roadele.

38 El* îi binecuvântează și se* înmulțesc nespus

și nu le împuținează vitele.

39 Dacă sunt împuținați* și apăsați prin asuprire,

nenorocire și suferință,

40 El* varsă disprețul peste cei mari

și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,

41 dar* ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș

și înmulțește* familiile ca pe niște turme.

42 Oamenii* fără prihană văd lucrul acesta și se bucură,

și orice nelegiuire* își închide gura!

43 Cine* este înțelept, să ia seama la aceste lucruri

și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului.