1 Oare tăcând faceți voi dreptate?

Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?

2 Dimpotrivă, în inimă săvârșiți nelegiuiri;

în țară puneți în cumpănă* silnicia mâinilor voastre.

3 Cei răi sunt stricați încă din* pântecele mamei lor,

mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pântecele mamei lor.

4 Au o otravă* ca otrava unui șarpe,

ca otrava unei aspide* surde, care își astupă urechea,

5 care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

6 Dumnezeule, zdrobește-le* dinții din gură!

Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

7 Să se risipească* întocmai ca niște ape care se scurg!

Săgețile pe care le-aruncă ei să fie niște săgeți tocite!

8 Să piară ca un melc care se topește umblând;

să nu vadă soarele, ca* stârpitura unei femei!

9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin

verde sau uscat, îl* va lua vârtejul.

10 Cel* fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;

își va scălda picioarele* în sângele celor răi.

11 Și* atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!

Da, este un Dumnezeu care judecă* pe pământ!"