1 Păzește-mă, Dumnezeule, căci* în Tine mă încred!

2 Eu zic Domnului: „Tu ești Domnul meu,

Tu ești singura* mea fericire!"

3 Sfinții care sunt în țară,

oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea.

4 Idolii se înmulțesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,

dar eu n-aduc jertfele lor de sânge

și nu pun numele* lor pe buzele mele.

5 Domnul* este partea mea de moștenire și paharul* meu,

Tu îmi îndrepți sorțul meu.

6 O moștenire plăcută mi-a căzut la sorți,

o frumoasă moșie mi-a fost dată.

7 Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește,

căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima*.

8 Am necurmat pe Domnul înaintea* ochilor mei.

Când este El la dreapta mea*, nu mă clatin*.

9 De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veselește*

și trupul mi se odihnește în liniște.

10 Căci* nu vei lăsa sufletul* meu în Locuința morților,

nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.

11 Îmi vei arăta cărarea vieții*;

înaintea* Feței Tale sunt bucurii nespuse

și desfătări veșnice, în dreapta* Ta.