1 Doamne, către Tine strig. Stânca mea!

Nu* rămâne surd la glasul meu,

ca* nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi,

să ajung ca cei ce se coboară în groapă!

2 Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine

și când* îmi ridic mâinile spre* Locașul Tău cel Sfânt!

3 Nu* mă lua de pe pământ împreună cu cei răi

și cu oamenii nelegiuiți,

care* vorbesc de pace aproapelui lor

și, când colo, au răutate în inimă!

4 Răsplătește-le* după lucrările lor

și după răutatea faptelor lor,

răsplătește-le după lucrarea mâinilor lor!

Dă-le plata care li se cuvine!

5 Căci ei* nu iau aminte la lucrările Domnului,

la lucrarea mâinilor Lui.

Să-i doboare și să nu-i mai scoale!

6 Binecuvântat să fie Domnul,

căci ascultă glasul rugăciunilor mele!

7 Domnul este tăria* mea și scutul meu;

în El mi se* încrede inima și sunt ajutat.

De aceea îmi este plină de veselie inima

și-L laud prin cântările mele.

8 Domnul este tăria poporului Său,

El este Stânca* izbăvitoare a unsului Său.

9 Mântuiește, Doamne, poporul Tău

și binecuvântează moștenirea* Ta!

Fii păstorul și* sprijinitorul lor în veci!