1 Dumnezeule, au năvălit neamurile în moștenirea* Ta,

au pângărit Templul Tău cel sfânt*

și au* prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.

2 Trupurile* neînsuflețite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului,

și carnea credincioșilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.

3 Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului,

și* n-a fost nimeni să-i îngroape.

4 Am ajuns de* ocara vecinilor noștri,

de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.

5 Până* când, Doamne, Te vei mânia fără încetare

și va* arde mânia Ta ca focul?

6 Varsă-Ți* mânia peste neamurile care nu* Te cunosc

și peste împărățiile care nu cheamă* Numele Tău!

7 Căci au mâncat pe Iacov

și i-au pustiit locuința.

8 Nu-Ți* mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor noștri,

ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale,

căci suntem nenorociți* de tot!

9 Ajută-ne*, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!

Izbăvește-ne și iartă-ne păcatele, pentru Numele* Tău!

10 Pentru ce* să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?"

Să se știe înaintea ochilor noștri, printre neamuri,

că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!

11 Să ajungă* până la Tine gemetele prinșilor de război!

Scapă, prin brațul Tău cel puternic, pe cei ce pier!

12 Întoarce vecinilor noștri de* șapte ori în sânul lor

batjocurile* care Ți le-au aruncat ei Ție, Doamne!

13 Și* noi, poporul Tău, turma pășunii Tale,

Te vom lăuda în veci

și vom* vesti din neam în neam laudele Tale.