1 Binecuvântează, suflete, pe* Domnul!

Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!

Tu* ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!

2 Te* învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi* cerurile ca un cort.

3 Cu* apele Îți întocmești vârful locuinței Tale;

din* nori Îți faci carul

și* umbli pe aripile vântului.

4 Din vânturi Îți faci* soli

și din flăcări* de foc, slujitori.

5 Tu ai așezat* pământul pe temeliile lui

și niciodată nu se va clătina.

6 Tu îl acoperiseși cu* adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;

apele stăteau pe munți,

7 dar, la amenințarea Ta, au fugit*,

la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,

8 suindu-se pe munți* și coborându-se în văi,

până la locul* pe care li-l hotărâseși Tu.

9 Le-ai pus o margine* pe care nu trebuie s-o treacă,

pentru ca să* nu se mai întoarcă să acopere pământul.

10 Tu faci să țâșnească izvoarele în văi

și ele curg printre munți.

11 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;

în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.

12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor

și fac să le răsune glasul printre ramuri.

13 Din locașul Tău cel înalt Tu* uzi munții

și se satură* pământul de rodul* lucrărilor Tale.

14 Tu* faci să crească iarba pentru vite

și verdețuri pentru nevoile omului,

ca pământul să dea hrană*:

15 vin*, care înveselește inima omului,

untdelemn, care-i înfrumusețează fața,

și pâine, care-i întărește inima.

16 Se udă copacii Domnului,

cedrii din Liban, pe care* i-a sădit El.

17 În ei își fac păsările cuiburi,

iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;

18 munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici,

iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri*.

19 El a făcut* luna ca să arate vremurile;

soarele știe* când trebuie să apună.

20 Tu aduci* întunericul și se face noapte:

atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,

21 puii* de lei mugesc după pradă

și își cer hrana de la Dumnezeu.

22 Când răsare soarele, ele fug înapoi

și se culcă în vizuinile lor.

23 Dar omul iese la lucrul* său

și la munca lui până seara.

24 Cât* de multe sunt lucrările Tale, Doamne!

Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune

și pământul este plin de făpturile Tale.

25 Iată marea cea întinsă și mare:

în ea se mișcă nenumărate viețuitoare

mici și mari.

26 Acolo, pe ea, umblă corăbiile

și în ea este leviatanul* acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

27 Toate* aceste viețuitoare Te așteaptă,

ca să le dai hrana la vreme.

28 Le-o dai Tu, ele o primesc;

Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.

29 Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;

le iei* Tu suflarea, ele mor

și se întorc în țărâna lor.

30 Îți trimiți* Tu suflarea: ele sunt zidite

și înnoiești astfel fața pământului.

31 În veci să țină slava Domnului!

Să Se* bucure Domnul de lucrările Lui!

32 El privește pământul, și pământul se* cutremură;

atinge* munții, și ei fumegă.

33 Voi* cânta Domnului cât voi trăi,

voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

34 Fie plăcute Lui cuvintele mele!

Mă bucur de Domnul.

35 Să piară* păcătoșii de pe pământ

și cei răi să nu mai fie!

Binecuvântează*, suflete, pe Domnul!

Lăudați pe Domnul!