1 Pe malurile râurilor Babilonului,

ședeam jos și plângeam

când ne aduceam aminte de Sion.

2 În sălciile din ținutul acela

ne atârnaserăm harpele.

3 Căci, acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări

și asupritorii* noștri ne cereau bucurie zicând:

„Cântați-ne câteva din cântările Sionului!"

4 Cum să cântăm noi cântările Domnului

pe un pământ străin?

5 Dacă te voi uita, Ierusalime,

să-și uite dreapta mea destoinicia ei!

6 Să mi se lipească limba* de cerul gurii

dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,

dacă nu voi face din Ierusalim

culmea bucuriei mele!

7 Adu-Ți aminte, Doamne, de copiii* Edomului,

care, în ziua nenorocirii Ierusalimului,

ziceau: „Radeți-l, radeți-l

din temelii!"

8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii*,

ferice de cine-ți* va întoarce la fel

răul pe care ni l-ai făcut!

9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi

și-i va zdrobi* de stâncă!