1 Ascultați lucrul acesta, toate popoarele,

luați aminte, toți locuitorii lumii:

2 mici* și mari,

bogați și săraci!

3 Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte

și inima mea are gânduri pline de judecată.

4 Eu îmi plec* urechea la pildele care îmi sunt insuflate,

îmi încep cântarea în sunetul harpei.

5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,

când mă înconjoară nelegiuirea* potrivnicilor mei?

6 Ei se încred* în avuțiile lor

și se fălesc cu bogăția lor cea mare.

7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,

nici să dea* lui Dumnezeu prețul răscumpărării.

8 Răscumpărarea* sufletului lor este așa de scumpă,

că nu se va face niciodată.

9 Nu vor trăi pe vecie,

nu pot să* nu vadă mormântul.

10 Da, îl vor vedea: căci înțelepții* mor,

nebunul și prostul deopotrivă pier

și* lasă altora avuțiile lor.

11 Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele,

că locuințele lor vor dăinui din veac în veac,

ei, care dau* numele lor la țări întregi.

12 Dar omul pus în* cinste nu dăinuiește,

ci este ca dobitoacele care se taie.

13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere*,

precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. (Oprire)

14 Sunt duși ca o turmă în Locuința morților,

îi paște moartea

și, în* curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare:

li se duce frumusețea* și Locuința morților le este locașul.

15 Dar mie Dumnezeu îmi va* scăpa sufletul din Locuința morților,

căci mă va lua sub ocrotirea Lui. (Oprire)

16 Nu te teme când se îmbogățește cineva

și când i se înmulțesc vistieriile casei,

17 căci* nu ia nimic cu el când moare:

vistieriile lui nu se coboară după el.

18 Să se tot creadă omul fericit* în viață,

să se tot laude cu bucuriile pe care și le face,

19 căci tot în locuința părinților săi va* merge

și nu va mai vedea lumina* niciodată.

20 Omul* pus în cinste și fără pricepere

este* ca dobitoacele pe care le tai.