1 Doamne, eu Te chem; vino degrabă* la mine!

Ia aminte la glasul meu când Te chem!

2 Ca* tămâia să fie rugăciunea* mea înaintea Ta

și ca* jertfa de seară să fie ridicarea* mâinilor mele!

3 Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele

și păzește ușa buzelor mele!

4 Nu-mi abate inima la lucruri rele,

la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul,

și* să nu mănânc din ospețele lor!

5 Lovească-mă cel* neprihănit, căci lovirea lui îmi este bine-venită;

pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu!

Să nu-mi întorc capul de la ea:

dar rugăciunea mea se va înălța întruna împotriva răutății lor.

6 Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor,

atunci vor asculta cuvintele mele și vor vedea că sunt plăcute.

7 Cum se brăzdează și se spintecă pământul,

așa ni se risipesc oasele la* gura mormântului.

8 De aceea, către Tine, Doamne Dumnezeule, îmi îndrept* ochii,

la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!

9 Păzește-mă de* cursa pe care mi-o întind ei

și de piedicile celor ce fac răul!

10 Să cadă* cei răi în lațurile lor,

în timp ce eu să scap!