1 Da, numai în* Dumnezeu mi se încrede sufletul;

de la El îmi vine ajutorul.

2 Da*, El este Stânca și Ajutorul meu,

Turnul meu de scăpare; nicidecum* nu mă voi clătina.

3 Până când vă veți năpusti asupra unui om,

până când veți căuta cu toții să-l doborâți

ca* pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui:

le place minciuna;

cu* gura binecuvântează, dar cu inima blestemă. (Oprire)

5 Da*, suflete, încrede-te în Dumnezeu,

căci de la El îmi vine nădejdea!

6 Da, El este Stânca și Ajutorul meu,

Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

7 Pe* Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea;

în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.

8 Popoare, în orice vreme, încredeți-vă în El,

vărsați-vă* inimile înaintea Lui!

Dumnezeu este adăpostul* nostru. (Oprire)

9 Da, o* nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!

Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare.

10 Nu vă încredeți în asuprire

și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire;

când* cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele!

11 O dată* a vorbit Dumnezeu,

de două ori am auzit

că „puterea* este a lui Dumnezeu".

12 A Ta, Doamne, este și bunătatea*,

căci Tu* răsplătești fiecăruia după faptele lui.