1 Pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule*?

Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci.

2 Limba* ta nu născocește decât răutate,

ca* un brici ascuțit, viclean ce ești!

3 Tu iubești mai degrabă răul decât binele,

mai degrabă minciuna* decât adevărul. (Oprire)

4 Tu iubești numai cuvinte nimicitoare,

limbă înșelătoare!

5 De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie,

te va apuca și te va ridica din cortul tău

și te va dezrădăcina* din pământul celor vii. (Oprire)

6 Cei* fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme

și* vor râde de el, zicând:

7 „Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,

ci se* încredea în bogățiile lui cele mari

și se bizuia pe răutatea lui."

8 Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca* un măslin verde,

mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.

9 Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat

și, în fața copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci* este binevoitor.