2 Când înaintează cei răi împotriva mea,

ca* să-mi mănânce carnea,

tocmai ei – prigonitorii și vrăjmașii mei –

se clatină și cad.

3 Chiar o oștire de* ar tăbărî împotriva mea,

inima mea tot nu s-ar teme.

Chiar război de s-ar ridica împotriva mea,

tot plin de încredere aș fi.