1 Ferice de cel cu fărădelegea iertată*

și de cel cu păcatul acoperit!

2 Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă* Domnul nelegiuirea

și în* duhul căruia nu este viclenie!

3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate,

4 căci zi și noapte mâna* Ta apăsa asupra mea;

mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)

5 Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea.

Am zis: „Îmi voi mărturisi* Domnului fărădelegile!" (Oprire)

Și Tu ai iertat vina păcatului meu.

6 De* aceea orice om evlavios să se roage* Ție la vreme potrivită!

Și chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.

7 Tu* ești ocrotirea mea, Tu mă scoți din necaz,

Tu mă înconjori cu cântări* de izbăvire. (Oprire)

8 „Eu", zice Domnul, „te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,

te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta."

9 Nu* fiți ca un cal sau ca un catâr fără* pricepere,

pe care-l strunești cu un frâu și o zăbală cu care-l legi

ca să nu se apropie de tine!

10 De multe* dureri are parte cel rău,

dar cel ce* se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.

11 Neprihăniților, bucurați-vă* în Domnul și veseliți-vă!

Scoateți strigăte de bucurie, toți cei cu inima fără prihană!