1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel,

cu cei cu inima curată!

2 Totuși era să mi se îndoaie piciorul

și erau să-mi alunece pașii!

3 Căci* mă uitam cu jind la cei nesocotiți

când vedeam fericirea celor răi.

4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte

și trupul le este încărcat de grăsime.

5 N-au* parte de suferințele omenești

și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.

6 De aceea mândria le slujește ca salbă

și asuprirea este haina care-i* învelește.

7 Li se bulbucă ochii* de grăsime

și au mai mult decât le-ar dori inima.

8 Râd* și vorbesc* cu răutate de asuprire:

vorbesc* de sus,

9 își înalță gura* până la ceruri

și limba le cutreieră pământul.

10 De aceea aleargă lumea la ei,

înghite* apă din plin

11 și zice: „Ce* ar putea să știe Dumnezeu

și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?"

12 Așa sunt cei răi:

totdeauna fericiți* și își măresc bogățiile.

13 Degeaba* dar mi-am curățit eu inima

și mi-am* spălat mâinile în nevinovăție,

14 căci în fiecare zi sunt lovit

și în toate diminețile sunt pedepsit.

15 Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei",

iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.

16 M-am* gândit la aceste lucruri ca să le pricep,

dar zadarnică mi-a fost truda,

17 până ce am* intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu

și am luat seama la soarta* de la urmă a celor răi.

18 Da, Tu-i pui* în locuri alunecoase

și-i arunci în prăpăd.

19 Cum sunt nimiciți într-o clipă!

Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic.

20 Ca* un vis la deșteptare,

așa le lepezi chipul, Doamne, la* deșteptarea Ta!

21 Când mi se* amăra inima

și mă simțeam străpuns în măruntaie,

22 eram prost* și fără judecată,

eram ca un dobitoc înaintea Ta.

23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine,

Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

24 mă vei călăuzi* cu sfatul Tău,

apoi mă vei primi în slavă.

25 Pe* cine altul am eu în cer afară de Tine?

Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

26 Carnea* și inima pot să mi se prăpădească,

fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea* mea de moștenire.

27 Căci iată că cei ce* se depărtează de Tine pier;

Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși*.

28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii* de Dumnezeu:

pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,

ca să povestesc* toate lucrările Tale.