A contemplation by Asaph.
1 God, why have you rejected us forever?
Why does your anger smolder against the sheep of your pasture?
2 Remember your congregation, which you purchased of old,
which you have redeemed to be the tribe of your inheritance:
Mount Zion, in which you have lived.
3 Lift up your feet to the perpetual ruins,
all the evil that the enemy has done in the sanctuary.
4 Your adversaries have roared in the middle of your assembly.
They have set up their standards as signs.
5 They behaved like men wielding axes,
cutting through a thicket of trees.
6 Now they break all its carved work down with hatchet and hammers.
7 They have burned your sanctuary to the ground.
They have profaned the dwelling place of your Name.
8 They said in their heart, "We will crush them completely."
They have burned up all the places in the land where God was worshiped.
9 We see no miraculous signs.
There is no longer any prophet,
neither is there among us anyone who knows how long.
10 How long, God, shall the adversary reproach?
Shall the enemy blaspheme your name forever?
11 Why do you draw back your hand, even your right hand?
Take it from your chest and consume them!
12 Yet God is my King of old,
working salvation throughout the earth.
13 You divided the sea by your strength.
You broke the heads of the sea monsters in the waters.
14 You broke the heads of Leviathan in pieces.
You gave him as food to people and desert creatures.
15 You opened up spring and stream.
You dried up mighty rivers.
16 The day is yours, the night is also yours.
You have prepared the light and the sun.
17 You have set all the boundaries of the earth.
You have made summer and winter.
18 Remember this, that the enemy has mocked you, Yahweh.
Foolish people have blasphemed your name.
19 Don’t deliver the soul of your dove to wild beasts.
Don’t forget the life of your poor forever.
20 Honor your covenant,
for haunts of violence fill the dark places of the earth.
21 Don’t let the oppressed return ashamed.
Let the poor and needy praise your name.
22 Arise, God! Plead your own cause.
Remember how the foolish man mocks you all day.
23 Don’t forget the voice of your adversaries.
The tumult of those who rise up against you ascends continually.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
O cântare a lui Asaf
1 Pentru ce, Dumnezeule, ne lepeziPs. 44:9,23;60:1,10;77:7.Ier. 31:37;33:24. pentru totdeauna?
Pentru ce Te mâniiDeut. 29:20. pe turmaPs. 95:7;100:3. pășunii Tale?
2 Adu-Ți aminte de poporul Tău
peExod 15:16.Deut. 9:29. care l-ai câștigat odinioară,
pe care l-ai răscumpărat ca semințieDeut. 32:9.Ier. 10:16. a moștenirii Tale!
Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința;
3 îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare!
Vrăjmașul a pustiit totul în Locașul Tău cel Sfânt.
4 Potrivnicii Tăi au mugitPlâng. 2:7. în mijlocul Templului Tău;
și-au pusDan. 6:27. semnele lor drept semne.
5 Parcă erau niște oameni care ridică
toporul într-o pădure deasă:
6 în curând, au sfărâmat toate podoabele1 Împ. 6:18,29,32,35. săpate,
cu lovituri de securi și ciocane.
7 Au pus foc2 Împ. 25:9. Sfântului Tău Locaș;
au dărâmat și au pângăritPs. 89:39. locuința Numelui Tău.
8 Ei ziceauPs. 83:4. în inima lor:
„Să-i prăpădim pe toți!"
Au ars toate locurile sfinte din țară.
9 Semnele noastre nu le mai vedem;
nu1 Sam. 3:1.Amos 8:11. mai este niciun proroc
și nu mai este nimeni printre noi care să știe până când…
10 Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul
și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău?
11 Pentru cePlâng. 2:3. Îți tragi înapoi mâna și dreapta Ta?
Scoate-o din sân și nimicește-i!
12 Totuși DumnezeuPs. 44:4. este Împăratul meu, care din vremuri străvechi
dă izbăviri în mijlocul acestei țări.
13 Tu ai despărțitExod 14:21. marea cu puterea Ta,
ai sfărâmatIs. 51:9,10.Ezec. 29:3;32:3. capetele balaurilor din ape;
14 ai zdrobit capul leviatanului74:14 Sau: crocodilului.,
l-ai dat să-lNum. 14:9. mănânce fiarelePs. 72:9. din pustie.
15 Ai făcut să țâșneascăExod 17:5,6.Num. 20:11.Ps. 105:41.Is. 48:21. izvoare în pâraie,
ai uscatIos. 3:13. râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua, a Ta este și noaptea;
TuGen. 1:14. ai așezat lumina și soarele.
17 Tu ai statornicitFapte 17:26. toate hotarele pământului,
Tu ai rânduit varaGen. 8:22. și iarna.
18 Adu-ȚiVers. 22.Apoc. 16:19. aminte, Doamne, că vrăjmașul Te batjocorește
și unPs. 39:8. popor nechibzuit hulește Numele Tău!
19 Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turtureleiCânt. 2:14. Tale
și nu uitaPs. 68:10. pe vecie viața nenorociților Tăi!
20 AiGen. 17:7,8.Lev. 26:44,45.Ps. 106:45.Ier. 33:21. în vedere legământul!
Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari.
21 Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat,
ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău!
22 Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ți pricina!
Adu-ȚiVers. 18.Ps. 89:51. aminte de ocările pe care Ți le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23 Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi,
zarva care crește necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/qHG3xNP8jqR-HqIiucz0L)