A contemplation by Asaph.

1 Hear my teaching, my people.

Turn your ears to the words of my mouth.

2 I will open my mouth in a parable.

I will utter dark sayings of old,

3 which we have heard and known,

and our fathers have told us.

4 We will not hide them from their children,

telling to the generation to come the praises of Yahweh,

his strength, and his wondrous deeds that he has done.

5 For he established a covenant in Jacob,

and appointed a teaching in Israel,

which he commanded our fathers,

that they should make them known to their children;

6 that the generation to come might know, even the children who should be born;

who should arise and tell their children,

7 that they might set their hope in God,

and not forget God’s deeds,

but keep his commandments,

8 and might not be as their fathers—

a stubborn and rebellious generation,

a generation that didn’t make their hearts loyal,

whose spirit was not steadfast with God.

9 The children of Ephraim, being armed and carrying bows,

turned back in the day of battle.

10 They didn’t keep God’s covenant,

and refused to walk in his law.

11 They forgot his doings,

his wondrous deeds that he had shown them.

12 He did marvelous things in the sight of their fathers,

in the land of Egypt, in the field of Zoan.

13 He split the sea, and caused them to pass through.

He made the waters stand as a heap.

14 In the daytime he also led them with a cloud,

and all night with a light of fire.

15 He split rocks in the wilderness,

and gave them drink abundantly as out of the depths.

16 He brought streams also out of the rock,

and caused waters to run down like rivers.

17 Yet they still went on to sin against him,

to rebel against the Most High in the desert.

18 They tempted God in their heart

by asking food according to their desire.

19 Yes, they spoke against God.

They said, "Can God prepare a table in the wilderness?

20 Behold, he struck the rock, so that waters gushed out,

and streams overflowed.

Can he give bread also?

Will he provide meat for his people?"

21 Therefore Yahweh heard, and was angry.

A fire was kindled against Jacob,

anger also went up against Israel,

22 because they didn’t believe in God,

and didn’t trust in his salvation.

23 Yet he commanded the skies above,

and opened the doors of heaven.

24 He rained down manna on them to eat,

and gave them food from the sky.

25 Man ate the bread of angels.

He sent them food to the full.

26 He caused the east wind to blow in the sky.

By his power he guided the south wind.

27 He also rained meat on them as the dust,

winged birds as the sand of the seas.

28 He let them fall in the middle of their camp,

around their habitations.

29 So they ate, and were well filled.

He gave them their own desire.

30 They didn’t turn from their cravings.

Their food was yet in their mouths,

31 when the anger of God went up against them,

killed some of their strongest,

and struck down the young men of Israel.

32 For all this they still sinned,

and didn’t believe in his wondrous works.

33 Therefore he consumed their days in vanity,

and their years in terror.

34 When he killed them, then they inquired after him.

They returned and sought God earnestly.

35 They remembered that God was their rock,

the Most High God, their redeemer.

36 But they flattered him with their mouth,

and lied to him with their tongue.

37 For their heart was not right with him,

neither were they faithful in his covenant.

38 But he, being merciful, forgave iniquity, and didn’t destroy them.

Yes, many times he turned his anger away,

and didn’t stir up all his wrath.

39 He remembered that they were but flesh,

a wind that passes away, and doesn’t come again.

40 How often they rebelled against him in the wilderness,

and grieved him in the desert!

41 They turned again and tempted God,

and provoked the Holy One of Israel.

42 They didn’t remember his hand,

nor the day when he redeemed them from the adversary;

43 how he set his signs in Egypt,

his wonders in the field of Zoan,

44 he turned their rivers into blood,

and their streams, so that they could not drink.

45 He sent among them swarms of flies, which devoured them;

and frogs, which destroyed them.

46 He also gave their increase to the caterpillar,

and their labor to the locust.

47 He destroyed their vines with hail,

their sycamore fig trees with frost.

48 He also gave over their livestock to the hail,

and their flocks to hot thunderbolts.

49 He threw on them the fierceness of his anger,

wrath, indignation, and trouble,

and a band of angels of evil.

50 He made a path for his anger.

He didn’t spare their soul from death,

but gave their life over to the pestilence,

51 and struck all the firstborn in Egypt,

the chief of their strength in the tents of Ham.

52 But he led out his own people like sheep,

and guided them in the wilderness like a flock.

53 He led them safely, so that they weren’t afraid,

but the sea overwhelmed their enemies.

54 He brought them to the border of his sanctuary,

to this mountain, which his right hand had taken.

55 He also drove out the nations before them,

allotted them for an inheritance by line,

and made the tribes of Israel to dwell in their tents.

56 Yet they tempted and rebelled against the Most High God,

and didn’t keep his testimonies,

57 but turned back, and dealt treacherously like their fathers.

They were twisted like a deceitful bow.

58 For they provoked him to anger with their high places,

and moved him to jealousy with their engraved images.

59 When God heard this, he was angry,

and greatly abhorred Israel,

60 so that he abandoned the tent of Shiloh,

the tent which he placed among men,

61 and delivered his strength into captivity,

his glory into the adversary’s hand.

62 He also gave his people over to the sword,

and was angry with his inheritance.

63 Fire devoured their young men.

Their virgins had no wedding song.

64 Their priests fell by the sword,

and their widows couldn’t weep.

65 Then the Lord awakened as one out of sleep,

like a mighty man who shouts by reason of wine.

66 He struck his adversaries backward.

He put them to a perpetual reproach.

67 Moreover he rejected the tent of Joseph,

and didn’t choose the tribe of Ephraim,

68 But chose the tribe of Judah,

Mount Zion which he loved.

69 He built his sanctuary like the heights,

like the earth which he has established forever.

70 He also chose David his servant,

and took him from the sheepfolds;

71 from following the ewes that have their young,

he brought him to be the shepherd of Jacob, his people,

and Israel, his inheritance.

72 So he was their shepherd according to the integrity of his heart,

and guided them by the skillfulness of his hands.

O cântare a lui Asaf

1 Ascultă*Is. 51:4., poporul meu, învățăturile mele!

Luați aminte la cuvintele gurii mele!

2 Îmi deschid*Ps. 49:4.Mat. 13:35. gura și vorbesc în pilde,

vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.

3 Ce*Ps. 44:1. am auzit, ce știm,

ce ne-au povestit părinții noștri,

4 nu*Deut. 4:9;6:7.Ioel 1:3. vom ascunde de copiii lor,

ci vom*Exod 12:26,27;13:8,14.Ios. 4:6,7. vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,

puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.

5 El*Ps. 147:19. a pus o mărturie în Iacov,

a dat o Lege în Israel

și a poruncit părinților noștri

să-și*Deut. 4:9;6:7;11:19. învețe în ea copiii,

6 ca*Ps. 102:18. să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște

și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor,

7 pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,

să nu uite lucrările lui Dumnezeu

și să păzească poruncile Lui.

8 Să*2 Împ. 17:14.Ezec. 20:18. nu fie ca părinții lor,

un*Exod 32:9;33:3;34:9.Deut. 9:6,13;31:27.Ps. 68:6. neam neascultător și răzvrătit,

un neam care*2 Cron. 20:33. Vers. 37. n-avea o inimă tare

și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

9 Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul,

au dat dosul în ziua luptei,

10 pentru că n-au*2 Împ. 17:15. ținut legământul lui Dumnezeu

și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.

11 Au dat uitării*Ps. 106:13. lucrările Lui,

minunile Lui pe care li le arătase.

12 Înaintea părinților lor, El făcuse minuni*Exod 7:8-12.

în țara Egiptului, în*Gen. 32:3.Num. 13:22. Vers. 43.Is. 19:11,13.Ezec. 30:14. câmpia Țoan.

13 A despărțit*Exod 14:21. marea și le-a deschis un drum prin ea,

ridicând*Exod 15:8.Ps. 33:7. apele ca un zid.

14 I-a călăuzit*Exod 13:21;14:24.Ps. 105:39. ziua cu un nor

și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

15 A despicat*Exod 17:6.Num. 20:11.Ps. 105:41.1 Cor. 10:4. stânci în pustie

și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.

16 A făcut să țâșnească izvoare din*Deut. 9:21.Ps. 105:41. stânci

și să curgă ape ca niște râuri.

17 Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui,

n-au încetat să se răzvrătească*Deut. 9:22.Ps. 95:8.Evr. 3:16. împotriva Celui Preaînalt în pustie.

18 Au ispitit*Exod 16:2. pe Dumnezeu în inima lor,

cerând mâncare după poftele lor.

19 Au vorbit*Num. 11:4. împotriva lui Dumnezeu

și au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?

20 Iată*Exod 17:6.Num. 20:11. că El a lovit stânca de au curs ape

și s-au vărsat șiroaie.

Dar va putea El să dea și pâine

sau să facă rost de carne poporului Său?"

21 Domnul a auzit și S-a*Num. 11:1,10. mâniat.

Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov

și s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,

22 pentru că n-au crezut*Evr. 3:18.Iuda 5. în Dumnezeu,

pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.

23 El a poruncit norilor de sus

și*Gen. 7:11.Mal. 3:10. a deschis porțile cerurilor:

24 a plouat*Exod 16:4,14.Ps. 105:40.Ioan 6:31.1 Cor. 10:3. peste ei mană de mâncare

și le-a dat grâu din cer.

25 Au mâncat cu toții pâinea celor mari

și le-a trimis mâncare să se sature.

26 A pus*Num. 11:31. să sufle în ceruri vântul de răsărit

și a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.

27 A plouat peste ei carne ca pulberea

și păsări înaripate cât nisipul mării;

28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,

de jur împrejurul locuințelor lor.

29 Ei*Num. 11:10. au mâncat și s-au săturat din destul:

Dumnezeu le-a dat ce doriseră.

30 Dar n-apucaseră să-și astâmpere bine pofta,

mâncarea*Num. 11:33. le era încă în gură,

31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor,

a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei

și a doborât pe tinerii lui Israel.

32 Cu toate acestea, ei*Num. 14:16,17. n-au încetat să păcătuiască

și*Vers. 22. n-au crezut în minunile Lui.

33 De*Num. 14:29,35;26:64,65. aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,

le-a curmat anii printr-un sfârșit năprasnic.

34 Când*Osea 5:15. îi lovea de moarte, ei Îl căutau,

se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;

35 își aduceau aminte că Dumnezeu*Deut. 32:4,15,31. este Stânca lor

și că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul*Exod 15:13.Deut. 7:8.Is. 41:14;44:6;63:9. lor.

36 Dar Îl înșelau*Ezec. 33:31. cu gura

și-L mințeau cu limba.

37 Inima*Vers. 8. nu le era tare față de El

și nu erau credincioși legământului Său.

38 Totuși*Num. 14:18,20., în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește;

Își oprește*Is. 48:9. de multe ori mânia

și*1 Împ. 21:29. nu dă drumul întregii Lui urgii.

39 El Și-a*Ps. 103:14,16. adus deci aminte că*Gen. 6:3.Ioan 3:6. ei nu erau decât carne,

o*Iov 7:7,16.Iac. 4:14. suflare care trece și nu se mai întoarce.

40 De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!

De câte ori L-au mâniat*Vers. 17.Ps. 95:9,10.Is. 7:13;63:10.Efes. 4:30.Evr. 3:16,17. ei în pustietate!

41 Da, n-au încetat să ispitească*Num. 14:22.Deut. 6:16. pe Dumnezeu

și să întărâte*Vers. 20. pe Sfântul lui Israel.

42 Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui,

de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaș,

43 de minunile pe care le-a*Vers. 12.Ps. 105:27. făcut în Egipt

și de semnele Lui minunate din câmpia Țoan.

44 Cum*Exod 7:20.Ps. 105:29. le-a prefăcut râurile în sânge

și n-au putut să bea din apele lor.

45 Cum a*Exod 8:24.Ps. 105:31. trimis împotriva lor niște muște otrăvitoare care i-au mâncat

și*Exod 8:6.Ps. 105:30. broaște care i-au nimicit.

46 Cum*Exod 10:13,15.Ps. 105:34,35. le-a dat holdele pradă omizilor,

rodul muncii lor, pradă lăcustelor.

47 Cum le-a*Exod 9:23,25.Ps. 105:33. prăpădit viile, bătându-le cu piatră,

și smochinii din Egipt cu grindină.

48 Cum le-a lăsat*Exod 9:23-25.Ps. 105:32. vitele pradă grindinei

și turmele, pradă focului cerului.

49 El Și-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă,

urgia, iuțimea și necazul:

o droaie de îngeri aducători de nenorociri.

50 Cum Și-a dat drum slobod mâniei,

nu le-a scăpat sufletul de la moarte

și le-a dat viața pradă molimei;

51 cum*Exod 12:29.Ps. 105:36;136:10. a lovit pe toți întâii născuți din Egipt,

pârga puterii în corturile*Ps. 106:22. lui Ham.

52 Cum a*Ps. 77:20. pornit pe poporul Său ca pe niște oi

și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie.

53 Cum i-a dus*Exod 14:19,20. fără nicio grijă,

ca să nu le fie frică,

iar*Exod 14:27,28;15:10. marea a acoperit pe vrăjmașii lor.

54 Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt*Exod 15:17.,

spre muntele acesta, pe*Ps. 44:3. care dreapta Lui l-a câștigat.

55 Cum a izgonit*Ps. 44:2. neamurile dinaintea lor,

le-a*Ios. 13:7;19:51.Ps. 136:21,22. împărțit țara în părți de moștenire

și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

56 Dar*Iuda 2,11,12. ei au ispitit pe Dumnezeul Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui

și n-au ținut poruncile Lui,

57 ci s-au*Vers. 41.Ezec. 20:27,28. depărtat și au fost necredincioși, ca și părinții lor,

s-au abătut la o parte, ca*Osea 7:16. un arc înșelător,

58 L-au*Deut. 32:16,21.Jud. 2:12,20.Ezec. 20:28. supărat prin înălțimile*Deut. 12:2,4.1 Împ. 11:17;12:31. lor

și I-au stârnit gelozia cu idolii lor.

59 Dumnezeu a auzit și S-a mâniat

și a urgisit rău de tot pe Israel.

60 A*1 Sam. 4:11.Ier. 7:12,14;26:6,9. părăsit locuința Lui din Silo,

cortul în care locuia între oameni.

61 Și-a*Jud. 18:30. dat slava pradă robiei

și măreția Lui, în mâinile vrăjmașului.

62 A*1 Sam. 4:10. dat pradă sabiei pe poporul Lui

și S-a mâniat pe moștenirea Lui.

63 Pe tinerii lui i-a ars focul

și fecioarele*Ier. 7:34;16:9;25:10. lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.

64 Preoții*1 Sam. 4:11;22:18. săi au căzut uciși de sabie,

și văduvele*Iov 27:15.Ezec. 24:23. lui nu s-au bocit.

65 Atunci, Domnul S-a*Ps. 44:23. trezit, ca*Is. 42:13. unul care a dormit,

ca un viteaz îmbărbătat de vin,

66 și*1 Sam. 5:6,12;6:4. a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau,

acoperindu-i cu veșnică ocară.

67 Însă a lepădat cortul lui Iosif

și n-a ales seminția lui Efraim,

68 ci a ales seminția lui Iuda,

muntele Sionului, pe*Ps. 87:2. care-l iubește.

69 Și-a*1 Împ. 6:1. zidit Sfântul Locaș ca cerurile de înalt

și tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.

70 A*1 Sam. 16:11,12.2 Sam. 7:8. ales pe robul Său David

și l-a luat de la staulele de oi.

71 L-a luat dindărătul oilor*Gen. 33:13.Is. 40:11. care alăptau,

ca să pască*2 Sam. 5:2.1 Cron. 11:2. pe poporul Său Iacov și pe moștenirea Sa Israel.

72 Și David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită*1 Împ. 9:4.

și i-a povățuit cu mâini pricepute.