1 [To the chief Musician. Of David. A Psalm.] O God of my praise, be not silent:
2 For the mouth of the wicked {man} and the mouth of deceit are opened against me: they have spoken against me with a lying tongue,
3 And with words of hatred have they encompassed me; and they fight against me without a cause.
4 For my love they are mine adversaries; but I {give myself unto} prayer.
5 And they have rewarded me evil for good, and hatred for my love.
6 Set a wicked {man} over him, and let {the} adversary stand at his right hand;
7 When he shall be judged, let him go out guilty, and let his prayer become sin;
8 Let his days be few, let another take his office;
9 Let his sons be fatherless, and his wife a widow;
10 Let his sons be vagabonds and beg, and let them seek {their bread} far from their desolate places;
11 Let the usurer cast the net over all that he hath, and let strangers despoil his labour;
12 Let there be none to extend kindness unto him, neither let there be any to favour his fatherless children;
13 Let his posterity be cut off; in the generation following let their name be blotted out:
14 Let the iniquity of his fathers be remembered with Jehovah, and let not the sin of his mother be blotted out;
15 Let them be before Jehovah continually, that he may cut off the memory of them from the earth:
16 Because he remembered not to shew kindness, but persecuted the afflicted and needy man, and the broken in heart, to slay him.
17 And he loved cursing; so let it come unto him. And he delighted not in blessing; and let it be far from him.
18 And he clothed himself with cursing like his vestment; so let it come into his bowels like water, and like oil into his bones;
19 Let it be unto him as a garment with which he covereth himself, and for a girdle wherewith he is constantly girded.
20 Let this be the reward of mine adversaries from Jehovah, and of them that speak evil against my soul.
21 But do *thou* for me, Jehovah, Lord, for thy name's sake; because thy loving-kindness is good, deliver me:
22 For I am afflicted and needy, and my heart is wounded within me.
23 I am gone like a shadow when it lengtheneth; I am tossed about like the locust;
24 My knees are failing through fasting, and my flesh hath lost its fatness;
25 And I am become a reproach unto them; {when} they look upon me they shake their heads.
26 Help me, Jehovah my God; save me according to thy loving-kindness:
27 That they may know that this is thy hand; that *thou*, Jehovah, hast done it.
28 Let *them* curse, but bless *thou*; when they rise up, let them be ashamed, and let thy servant rejoice.
29 Let mine adversaries be clothed with confusion, and let them cover themselves with their shame as with a mantle.
30 I will greatly celebrate Jehovah with my mouth; yea, I will praise him among the multitude.
31 For he standeth at the right hand of the needy, to save him from those that judge his soul.
1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2 Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3 mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
4 Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.
5 Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
6 Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
7 Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8 Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!
9 Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
10 Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
11 Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!
12 Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!
13 Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!
14 Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
15 Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
16 pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
19 Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
22 Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
23 Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.
24 Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.
25 Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.
26 Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27 Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
29 Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
31 căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.