1 [To the chief Musician. On Mahalath: an instruction. Of David.] The fool hath said in his heart, There is no God! They have corrupted themselves, and have done abominable iniquity: there is none that doeth good.

2 God looked down from the heavens upon the children of men, to see if there were any that did understand, that did seek God.

3 Every one of them is gone back, they are together become corrupt: there is none that doeth good, not even one.

4 Have the workers of iniquity no knowledge, eating up my people {as} they eat bread? they call not upon God.

5 There were they in great fear, where no fear was; for God scattereth the bones of him that encampeth against thee. Thou hast put {them} to shame, for God hath despised them.

6 Oh that the salvation of Israel were come out of Zion! When God turneth again the captivity of his people, Jacob shall be glad, Israel shall rejoice.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe flaut. O cîntare a lui David.) Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte, nu este nici unul care să facă binele.

2 Dumnezeu Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, şi să caute pe Dumnezeu.

3 Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

4 ,,Şi-au perdut oare mintea ceice săvîrşesc nelegiuirea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?``

5 Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i -a lepădat.

6 O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Cînd va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.