1 Im vierzehnten Jahre des Königs Hiskia zog Sanherib, der König von Assyrien, wider alle festen Städte Judas herauf und nahm sie ein. 2 Da sandte der assyrische König den Rabschake von Lachis gen Jerusalem wider den König Hiskia mit großer Heeresmacht; der stellte sich bei der Wasserleitung des obern Teiches an der Straße des Walkerfeldes auf. 3 Da gingen zu ihm hinaus Eljakim, der Sohn Hilkias, der über den Palast gesetzt war, und Sebna, der Schreiber, und Joah, der Sohn Asaphs, der Kanzler. 4 Und Rabschake sprach zu ihnen: Saget doch dem Hiskia: So spricht der große König, der König von Assur: Was ist das für eine Stütze, darauf du dich verlässest? 5 Ich erkläre es für leeres Geschwätz, wenn du sagst, du habest Rat und Macht zum Kriege! Auf wen verlässest du dich nun, daß du von mir abtrünnig geworden bist? 6 Siehe, du verlässest dich auf jenen zerbrochenen Rohrstab, auf Ägypten, der einem jeden, der sich darauf lehnt, in die Hand fährt und sie durchbohrt! So ist der Pharao, der König von Ägypten, allen denen, die sich auf ihn verlassen. 7 Wenn du aber zu mir sagen wolltest: «Wir verlassen uns auf den HERRN, unsern Gott» ist das nicht der, dessen Höhen und Altäre Hiskia abgetan und der zu Juda und Jerusalem gesagt hat: Vor diesem Altar sollt ihr anbeten? 8 Nun wohlan, wette einmal mit meinem Herrn, dem assyrischen König: ich will dir zweitausend Pferde geben; laß sehen, ob du Reiter dazu stellen kannst. 9 Wie wolltest du denn einem der geringsten Fürsten von meines Herrn Knechten widerstehen? Und du verlässest dich auf Ägypten um der Wagen und Reiter willen! 10 Zudem, meinst du, daß ich ohne Befehl des HERRN heraufgezogen bin, um dieses Land zu verderben? Der HERR selbst hat zu mir gesprochen: Ziehe hinauf in dieses Land, daß du es verderbest! 11 Da sprachen Eljakim, Sebna und Joah zu Rabschake: Rede doch mit deinen Knechten in aramäischer Sprache; denn wir verstehen sie wohl, und rede nicht judäisch mit uns vor den Ohren des Volks, das auf der Mauer liegt. 12 Da antwortete Rabschake: Hat mich denn mein HERR zu deinem Herrn oder zu dir gesandt, daß ich solche Worte rede? Hat er mich nicht zu den Männern gesandt, die auf der Mauer liegen und mit euch ihren Kot essen und ihren Harn trinken? 13 Also trat Rabschake hervor und schrie mit lauter Stimme auf judäisch und sprach: Höret die Worte des großen Königs, des Königs von Assyrien! 14 So spricht der König: Lasset euch von Hiskia nicht verführen; denn er wird euch nicht erretten können. 15 Lasset euch von Hiskia auch nicht auf den HERRN vertrösten, indem er spricht: Der HERR wird uns gewiß erretten, und diese Stadt wird nicht in die Hand des Königs von Assyrien gegeben werden. 16 Folget dem Hiskia nicht! Denn also spricht der König von Assyrien: Machet Frieden mit mir und kommt zu mir heraus, so soll jedermann von seinem Weinstock und von seinem Feigenbaum essen und das Wasser seines Brunnens trinken, 17 bis ich komme und euch in ein Land führe, das eurem Lande gleich ist, ein Land, darin Korn und Most ist, ein Land, darin Brot und Weinberge sind. 18 Lasset euch von Hiskia nicht verführen, wenn er spricht: Der HERR wird uns erretten! Haben etwa die Götter der Heiden ein jeder sein Land aus der Hand des assyrischen Königs erretten können? 19 Wo sind die Götter zu Chamat und Arpad? Wo sind die Götter zu Sepharvaim? Haben sie auch Samaria von meiner Hand errettet? 20 Wer ist unter allen Göttern dieser Länder, der sein Land von meiner Hand errettet habe, daß der HERR Jerusalem von meiner Hand erretten sollte? 21 Sie schwiegen aber still und antworteten ihm nicht ein Wort; denn der König hatte geboten und gesagt: Antwortet ihm nichts! 22 Also kamen Eljakim, der Sohn Hilkias, der über den Palast gesetzt war, und Sebna, der Schreiber, und Joah, der Sohn Asaphs, der Kanzler, zu Hiskia mit zerrissenen Kleidern und berichteten ihm die Worte Rabschakes.
1 Nā, nō te tekau mā whā o ngā tau o Kīngi Hetekia ka whakaekea mai ngā pā taiepa katoa o Hūrā e Henakeripi kīngi o Ahiria, ā, riro ana i a ia. 2 Nā, ka tonoa mai e te kīngi o Ahiria a Rapahake i Rakihi ki a Kīngi Hetekia, ki Hiruhārama; he nui te ope. Nā, tū ana ia ki te awakeri o tō runga puna wai, ki te ara i te māra o te kaihoroi kākahu. 3 Nā, ka puta atu ki a ia a Eriakimi, tama a Hirikia, rangatira o te whare, rātou ko Hepena, kaituhituhi, ko Ioaha, tama a Āhapa, kaiwhakamahara.
4 Nā, ka mea a Rapahake ki a rātou, "Tēnā, mea atu ki a Hetekia:
" ‘Ko te kupu tēnei a te kīngi nui, a te kīngi o Ahiria: He aha tēnei whakawhirinaki e whakawhirinaki nā koe? 5 Ki tāku, ko tāu ngārahu, me tōu kaha mō te whawhai he kupu noa iho. Ko wai tōu whakawhirinakitanga, i whakakeke ai koe ki ahau? 6 Nā, e whakawhirinaki nā koe ki tēnā kākaho whati hei tokotoko, ki Īhipa; ki te whakahinga atu te tangata ki reira, ka ngoto ki tōna ringa, nā, kua tū. Ka pērā anō a Parao kīngi o Īhipa ki te hunga katoa e okioki ana ki a ia. 7 Nā, ki te mea koe ki ahau, "Ko Ihowā, ko tō mātou Atua tā mātou e whakawhirinaki nei," he teka ianei nāna ngā wāhi tiketike, me ngā āta e whakakāhoretia nā e Hetekia, i mea i nā ki a Hūrā rāua ko Hiruhārama, "Hei mua i tēnei āta koutou koropiko ai"?
8 " ‘Nā, tēnā rā, hōmai āianei he utu pupuri ki tōku ariki, ki te kīngi o Ahiria, ā, ka hoatu e ahau ētahi hōiho ki a koe, kia rua mano, ki te taea e koe te whakanoho he kaieke ki runga ki a rātou. 9 Ā, me pēhea e hoki ai i a koe te kanohi o tētahi rangatira o ngā mea ririki rawa o ngā pononga a tōku ariki; i a koe ka whakawhirinaki ki Īhipa ki te hāriata, ki te kaieke hōiho māu? 10 I ngaro rānei a Ihowā i tōku haerenga mai ki te huna i tēnei whenua? I mea mai a Ihowā ki ahau, Haere ki tērā whenua huna ai.’ "
11 Nā, ka mea a Eriakimi rātou ko Hepena, ko Ioaha, ki a Rapahake, "Tēnā, kōrero Hīriani mai ki āu pononga; e mōhiotia ana hoki tēnā reo e mātou, kaua hoki e kōrero reo Hūrai mai ki a mātou, i te mea e whakarongo ana te iwi nei i runga i te taiepa."
12 Anō rā ko Rapahake, "I tonoa mai rānei ahau e tōku ariki ki tōu ariki, ki a koe rānei, hei kōrero i ēnei kupu? He teka ianei ki ngā tāngata e noho ana i runga i te taiepa, kia kainga e rātou tō rātou paru, kia inumia anō tō rātou mimi, arā e koutou tahi?"
13 Nā, tū ana a Rapahake, ā, nui atu tōna reo ki te karanga i te reo o ngā Hūrai; ka mea, "Whakarongo ki ngā kupu a te kīngi nui, a te kīngi o Ahiria! 14 Ko te kupu tēnei a te kīngi: Kei tinihangatia koutou e Hetekia; e kore hoki koutou e taea e ia te whakaora. 15 Kei meinga koutou e Hetekia kia whakawhirinaki ki a Ihowā, i a ia e kī nā, ‘Tērā tātou ka whakaorangia e Ihowā; e kore tēnei pā e tukua ki te ringa o te kīngi o Ahiria.’
16 "Kaua e rongo ki a Hetekia; ko te kupu hoki tēnei a te kīngi o Ahiria: ‘Houhia tāu rongo ki ahau, haere mai hoki ki waho, ki ahau; ka kai ai koutou i ngā hua o tāna wāina, o tāna wāina, o tāna piki, o tāna piki, ka inu anō i te wai o tāna puna, o tāna puna; 17 kia tae atu rā anō ahau ki te tiki atu i a koutou ki te whenua e pēnei ana me tō koutou nei whenua, ki te whenua wīti, wāina, ki te whenua taro, māra wāina.
18 "Kei whakapatia koutou e Hetekia, ki te mea ia, ‘Mā Ihowā tātou e whakaora.’ I whakaorangia rānei e tētahi o ngā atua o ngā tauiwi tōna whenua i te ringa o te kīngi o Ahiria? 19 Kei hea ngā atua o Hāmata, o Ārapara? Kei hea ngā atua o Hēparawaima? I whakaorangia rānei e rātou a Hamaria i tōku ringa? 20 Nā wai o ngā atua katoa o ēnei whenua i whakaora tō rātou whenua i tōku ringa, e whakaorangia ai e Ihowā a Hiruhārama i tōku ringa?"
21 Heoi, whakarongo kau ana rātou, kīhai i utua tāna; ko tā te kīngi hoki tēnā i ako ai; i kī ia, "Kaua e utua tāna."
22 Nā, haere ana a Eriakimi, tama a Hirikia, rangatira o te whare, rātou ko Hepena kaituhituhi, ko Ioaha, tama a Āhapa, kaiwhakamahara, ki a Hetekia, he mea haehae ō rātou kākahu, ā, kōrerotia ana e rātou ki a ia ngā kupu a Rapahake.